Cea mai cunoscută „damă de companie" din prima jumătate a secolului trecut a fost, fără nicio urmă de îndoială, faimoasa Miţa Biciclista. Născută în anul 1885 la Diţeşti, în judeţul Prahova, Miţa, pe numele ei din acte, Maria Mihăescu, era fiica a unei spălătorese care lucra la un instalator neamţ.

La vreo 14- 15 ani a fost remarcată şi luată cu voia ei în începerea „carierei de curtezană", fiind, mai întâi, trimisă să învețe bunele maniere și să deprindă limbile străine de la sursă. Ajunsă o tânără cultă şi educată la pension în străinătate, Maria Mihăescu l-a avut ca prim amant cu nume sonor pe Regele Leopold al Belgiei.

Reîntoarsă în țară, a devenit cunoscută drept „Miţa Biciclista" în anul 1898, când a fost văzută de ziaristul George Ranetti plimbându-se cu bicicleta pe Calea Victoriei. Se spunea că acesta era îndrăgostit de ea, dar, pentru că îl respingea, a poreclit-o „Miţa Biciclista". O altă extravaganţă de-a Miţei era şi scăldatul în mare în costum de baie sumar, în perioada în care toată lumea bună care mergea în stațiunea Carmen Sylva (adică la Eforie), făcea baie în public acoperindu-se cu un halat pudic. Îndrăzneala domnișoricii a stârnit şi un incident. Un şef de post a somat-o pe Miţa să iasă din apă. Acesta a şuierat ca aceasta să îl audă, iar Miţa a ieşit nervoasă din apă şi l-a lovit cu umbrela în cap.

Ieşea pe străzi de bunăvoie şi îşi alegea singură clienţii, care, de obicei erau persoane cunoscute sau cu mulţi bani. „Era o demimondenă, mă rog, hai să-i spunem în mod vulgar, o damă de mare lux. Lucru rar la vremea aceea, în anii '20, făcea ciclism prin Bucureşti pentru a-şi menţine silueta. Făcuse avere şi una din casele ei era cea în care am locuit noi", povesteşte istoricul Neagu Djuvara. Între cele două veacuri, bicicleta era încă o raritate, iar Miţa a fost prima femeie ce pedala frenetic pe străzile Capitalei dintre cele două războaie.

Era o femeie frumoasă, nu prea înaltă, cam de un metru şaizeci, cu părul blond (vopsit) tuns scurt şi cu ochii verzi-albaştri. Se spune că a fost curtată de bărbaţi celebri precum Nicolae Grigorescu sau Octavian Goga şi chiar de Regele Ferdinand, despre care se vorbea că i-ar fi făcut cadou casa care se află şi astăzi în apropiere de Piaţa Amzei şi care îi poartă şi numele. „Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly", o descrie Alexandru Predescu într-o carte de evocări.

Maria „Mița" Mihăescu era o femeie avută pentru acea vreme: „Deţinea o trăsură, o maşină coupe şi servitori din Polonia. Mânca numai la Athenee Palace şi mergea la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei. A trăit o perioadă la Paris, iar când s-a întors în ţară a continuat să cocheteze cu acel stil de viaţă şi le vorbea tuturor în franceză. Când se afla la Paris a câştigat şi o bătaie cu flori pe Champs-Elysees, unde a concurat alături de una din frumoasele parizience. A câştigat prin faptul că pielea de pe biciul de la trăsură era împodobită cu flori".

La bătrâneţe, Miţa Biciclista nu a mai rămas cu alte venituri decât chiria de pe urma casei dăruite de Regele Ferdinand. După naţionalizarea imobilului, în timpul regimului comunist, a rămas şi fără această sursă de încasări. A murit săracă, la 83 de ani, într-o cămăruță din casa dăruită de rege, pe strada Christian Tell, nr. 9/11. Pe lângă Ferdinand al României și Leopold al Belgiei, se spune că a mai fost iubită și chiar cerută de nevastă de un al treilea cap încoronat, Manuel al Portugaliei, pe care, într-un final, l-a refuzat, pentru că Mița îl iubea, de fapt, pe Nicolae Minovici, medic legist și profesor universitar.

Cele mai cunoscute matroane din perioada interbelică erau „Şchioapa", „Pica", „Tanti Berta", „Madam Gonda", „Măndica" sau „Unguroaica". Printre grizetele renumite în acea vreme erau „Lina Magazia", „Lili Gheorghiadis", „Marie Studenta", „Napoleon", „Mimi moft",„Foamea Neagră", „Angela Marioţeanu" sau „Cur de Fier".

Printre damele de lux ale perioadei interbelice, cea cunoscută sub porecla atât de plastică de „C*r de Fier" avea un apartament pe Bulevardul Magheru în blocul Carlton, clienţi fideli pe care-i invita la ea şi o fiică pe care şi-o creştea singură, sub atenta supraveghere a unei guvernante instruite. A murit la cutremurul din 1940, sub dărâmăturile blocului în care locuia.

Constantin Beldie, în „Memorii"-le sale, evocă sugestiv alte femei vestite din acele vremuri: „Lili Gheorghiadis, cea blondă, azi târându-şi picioarele adipoase ca de elefant; Lina-Magazia, proprietăreasa cuminte, peste drum de liceul Lazăr; Marie Studenta, amanta ambasadorului Rusiei Pokliewski-Koziel; Angela Marioţeanu, fostă amantă atitrată a Prinţului Turun, fratele Regelui Faruk al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 briliante mari; Mimi Moft, amanta Regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei şi ctitoră a dispensarului pentru femei gravide din strada Dionisie. Deosebit de frumoasă, Mimi a fost căsătorită, la un moment dat, cu un diplomat rus. Bătrîn deja, omul a avut bunul simţ să moară la timpul cuvenit şi să lase în urma lui o moştenire îndeajuns de consistentă încât Mimişor să nu mai fie obligată să <<facă piaţa>> decât din propria ei plăcere". (După retragerea din activitatea direct prestatoare, curtezana devine matroană: „Lumea bună se întâlnea într-o veche grădină bucureşteană patronată de Mimi Moft, situată între Grădina cu Cai și Grădina Warenberg, tot pe lângă Cișmigiu, unde ziua era spectacol, iar seara spațiul grădinii devenea o casă de toleranță".)

O celebritate a acelor vremuri era şi „Napoleon": „Dacă vă închipuiţi că sub acest nume ciudat se ascundea vreun travestit, vă înşelaţi amarnic. Napoleon era o roşcată superbă, şcolită prin străinătate, stilată şi deosebit de elegantă. Avea o fiică pe care o creştea singură. Era foarte căutată, avea clienţi din lumea bună iar afacerile îi mergeau atåt de bine încåt îşi permitea să-şi cazeze copila, cu tot cu guvernantă, în blocul Carlton, unul dintre cele mai luxoase imobile din Bucureştiul acelor vremuri". Același bloc Carlton, a cărui prăbușire, a însemnat, practic, și decapitarea industriei respective de high class din București! Mai multe povești în volumul Din Crucea de Piatră în Mătăsari. Istoria amorului liber în colecția „Secretele Bucureștilor" a Editurii Integral



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro