Tânărul Prinț Moștenitor și, apoi, Rege Mihai I era un bărbat înalt, cu o prestanță extraordinară, de o frumusețe în același timp aristocratică și hollywoodiană, de care s-au îndrăgostit multe fete frumoase din epocă, dar pe care căsătoria cu Principesa franțuzoaică Ana de Bourbon-Parma l-a transformat într-un vis intangibil pentru orice femeie din lume. În 1948, după nunta lui Mihai I cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, ziarul France Dimanche titra cu litere mari pe prima pagină: „Abandonată de Mihai al României, actrița Mariella Lotti se retrage la mânăstire!”.

Din 1939 și până cu câteva luni înainte să se căsătorească cu Ana, Regele Mihai I al României a trăit o frumoasă poveste de dragoste cu o actriță italiană, faimoasă în epoca sa, Mariella Lotti. „Mihai o lua de la hotelul din București, o plimba cu mașina, ea era topită”. A jucat în faimoasa peliculă românească din 1943 „Escadrila Albă”. Cu puțină vreme înainte de a împlini 18 ani, viitorul Rege Mihai I participă, la Teatrul Național, la o recepție oferită de Ambasada Italiei, unde se joacă și o piesă de teatru. Printre protagoniste, o actriță superbă, de 18 ani (născută, ca și Majestatea Sa, în 1921), Mariella Lotti. Mihai I simte câțiva fluturi în stomac. Peste numai câteva zile, pe 25 octombrie, când devine major, dă o mică petrecere, la care participă și actrița. De aici avea să pornească o poveste de dragoste ce va dura, cel puțin din perspectiva italiencei, aproape nouă ani de zile.

Anna Maria Pianetti, pe numele real, se trăgea din Lombardia, din Busto Arsizio. Își luase numele de scenă Mariella Lotti. Debutase de tânără, în 1938 juca, deja, în „Jeanne Dore”. Apoi prinsese un rol mare în „I mariti” și devenise una dintre „pupilele” dictatorului Mussolini.

Idila dintre Mariella și Mihai s-a aprins repede. Actrița s-a mutat la Athenee Palace, în buricul Bucureștilor. Aici venea Regele și o lua cu mașina, dis de dimineață. „Făceau lungi plimbări, ea era topită”, spuneau apropiații. Două luni, același „protocol”. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial le mai taie din aripi. Dar ea este extrem de îndrăgostită. În 1943, regizorul de teatru Ion Sava are ideea de a face un film despre „Escadrila Albă”, celebra formațiune de aviatoare românce ce luptă, cu aparate sanitare, pe front. Mariella primește rolul principal în coproducția româno-italiană, devenind Elena Mușat, o elevă la școala de pilotaj. Joacă alături de Lucia Sturza Bulandra și de Nadia Herescu, cea care avea să devină diva de la Hollywood Nadia Gray, despre care, multă vreme, s-a crezut, în mod eronat că ar fi fost mama vitregă a Lindei Gray, celebra Sue Ellen din și mai celebrul „Dallas”. Filmările au loc în Italia, dar și la București ori Timișul de Jos, prilej pentru actriță de a reveni lângă Regele MIhai I.

Dar el se înstrăinează, presat, pesemne, și de problemele războiului. După terminarea filmărilor la „Escadrilă”, Lotti (ajunsă la 18 pelicule) se reîntoarce la Roma. Continuă să-i scrie Majestății Sale. Franche Dimanche punctează, în ediția sa din 18 aprilie 1948, că Mariella o ia razna, pur și simplu. „Ea îi scria, zilnic, epistole întregi. El, din contră, nu-i răspundea deloc!” În primăvara lui 1944, face rost de un pașaport românesc, doar pentru a mai fi alături de Mihai, câteva clipe. Însă Al Doilea Război Mondial mușcă din Europa, întâlnirea nu mai are loc! Se închide în casă, nu mai vrea să audă de nimic. Producătorii italieni știu că au o mină de aur ce trebuie exploatată. Îi propun tot felul de contracte avantajoase. Le refuză! Suferă! Între 1945 și 1947, pentru a mai uita de Mihai, joacă în vreo zece filme, dar nu mai are forța de la 20 de ani.

În noiembrie 1947 Majestatea Sa se cunoaște cu Ana, viitoarea soție. Anunțul căsniciei este făcut în primăvara lui 1948. Franche Dimanche notează: „Abandonată de Mihai de România, actrița Mariella Lotti se retrage la Mănăstirea Llarri, urmând a se călugări. Mai mult, se pare că maica stareță de aici și-a dat binecuvântarea”. Actrița își anunță familia și prietenii despre decizie. Mihai e avertizat imediat, dar nu are timp de așa ceva, e presat să abdice. Totuși, îi scrie superbei femei să nu se grăbească, să aștepte puțin limpezirea lucrurilor. Ea vede în asta o posibilă împăcare. Brusc, se face senin. Acceptă contracte „adevărate”, toarnă „Arrivederci papa”, un musical. E momentul în care află, din ziare, că Mihai își va uni destinele cu Ana de Bourbon-Parma. Gata, la mânăstire! 1948 este un an extrem de greu pentru ea. Se vorbește și despre sinucidere. Din fericire, își revine și, în 1950, o găsim alături de marele Jean Gabin ori Antoanella Lualdi în „E piu facile que un cammello”.

Dar e clar că ceva doare, ceva nu mai este ca înainte. Mariella continuă să joace încă doi ani, apoi, brusc, în 1952, la doar 31 de primăveri, deși avea toată cariera înainte, decide să se retragă din fața camerelor de luat vederi. Scurt, fără explicații prea multe. Din acel moment dispare și din viața publică. Regele Mihai I se căsătorește cu Ana în 1948, în exil, la Atena, pe 10 iunie. Mariella Lotti se retrage, definitiv, la Paris, unde decedează pe 18 decembrie 2004. Va lăsa cu limbă de moarte să fie îngropată în Lombardia natală.

Unul dintre motivele pentru care tânărul Rege începuse să o ignore pe frumoasa actriță italiancă este faptul că el începuse să fie fascinat de o altă femeie fatală, grecoaica Dolly Chrisselegos, despre care mulți susțin că era o fostă amantă a lui Emil Bodnăraș (dezertor din armata română și spion sovietic, personaj-cheie în evenimentele de la 23 august 1944, dar și viitor prieten intim al Princepesei IIeana, mătușa Regelui). Practic, astfel, Dolly i-ar fi fost „plantată” tânărului Rege de către NKVD, oficina de poliție politică a URSS, pentru a-l putea influența în luarea unor decizii politice. (Totuși, nici până acum această chestiune nu a fost lămurită pe deplin.)

Agent de influență sovietică sau nu, seducătoarea roșcată Dolly, alintată de Mihai „Dodo”, se va dovedi cea mai importantă iubită a Regelui de dinaintea relației de o viață cu soția sa Ana, eclipsându-le pe toate celelalte prietene și/sau amante ale acestuia - Yvonne („Yvonnica”), Mariella Lotti, Irina „Lulu” Malaxa și controversata, chiar improbabila Nerissa Jane Irene Bowes Lyon (o verișoară a Principesei și viitoarei Regine Elisabeth a II-a; un personaj straniu, neamțul Dieter Stanzeleit, susține chiar că ar fi fructul „morganatic” al acestei legături, o situație de tipul celei a lui Mircea Grigore Carol Lambrino, fratele vitreg al lui Mihai și primul fiu al lui Carol al II-lea, din relația „fără consecințe dinastice” a acestuia cu Zizi Lambrino).

Prima (?) parteneră, Yvonne, fusese recrutată de amanta tatălui său, roșcata Elena Magda Lupescu. În această relație ar fi fost implicat și aghiotantul lui Carol al II-lea, comandorul Știubei - care și el avea o relație intimă cu prima iubită a lui Mihai. Relația lor, una de „inițiere”, a durat circa doi ani (1937-1939), când, în urma unor negocieri dificile, iubita Prințului a primit două milioane de lei ca să părăsească Romania.

O mare iubire a fost această „Yvonica”, menţionată și în jurnalul Regelui Carol al II-lea. Este posibil să fi fost chiar prima relaţie sentimentală a lui Mihai. Relatia acestora, consemnată cu lux de amănunte în jurnalul Regelui Carol al II-lea, s-a consumat între anii 1937-1939 si s-a incheiat abrupt, in iulie 1939. Relaţia cu Yvonica e dominată, în mod clar, de dorinţe carnale, tatăl consemnând, cu oarece grijă, starea fiului, ca în însemnarea ce se referă la ziua de duminică, 5 iunie 1938: „Mihăiţă, foarte agitat, a voit-o cu orice preţ pe Yvonica; n-a avut noroc, s-a aranjat pentru astă-seară”. A doua zi Carol scria, ca o confirmare: „Seara, cinema (…) Mihăiţă fiind ocupat, împlinindu-i-se dorul de ieri, cu Yvonica”. Prinţul trăieşte cu pasiune, subjugat de iubirea pentru Yvonica. Lupeasca şi Carol II sesizează faptul că Mihăiţă a luat-o razna şi încearcă să-l despartă de ea. Au loc negocieri între Duduia Lupescu, pe de o parte, şi Yvonica, pe de alta. „A constatat că nu poate fi vorba de iubire din partea ei faţă de Mihăiţă. Şi el, bietul băiat, îşi făcea iluzii”, scrie regele în exerciţiu, la 18 iulie 1939, menţionând totodată că Yvonica refuză să scrie o scrisoare de adio, aşa cum i se ceruse. În 24 iulie 1939: „Yvonica a dat scrisorile cerute şi i s-a depus la bancă dota de 2.000.000 lei”. Cum salariul stabilit în acea vreme pentru un senator sau un deputat era de 15.000 de lei pe lună, Yvonica s-a ales cu 133 de salarii de parlamentar român, la nivelul anului 1939. Carol al II-lea, nota în jurnalul personal: „Mihăiţă e pe punctul de a fi complet vindecat de durerea lui şi copt pentru o altă «femeie»”. Această notă datează chiar din ziua în care tot acesta menţionează că i-a avut invitaţi la masă pe industriaşul Nicolae Malaxa şi pe soţia acestuia, împreună cu fiica lor, Irina.

Idila dintre Principe și „Lulu”, adica Irina Malaxa, a fost una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din perioada interbelică. În 1938, când s-au cunoscut, niciunul dintre ei nu împlinise 18 ani. Se pare că a fost dragoste la prima vedere, iar tinerii păreau să aibă consimțământul tacit al taților lor: Regele Carol al II-lea si magnatul Nicolae Malaxa. Idila celor doi era încurajată de augustul părinte al tânărului Mihai, cu atât mai mult cu cât tatăl Irinei era şi unul dintre cei mai importanţi „sponsori” ai Palatului, „donaţiile” sale fiind faimoase în epocă, unele petrecându- se sub forma pierderii unor sume uriaşe la jocul de poker, în beneficiul Regelui Carol al II-lea.

Mihai părea vrăjit de bruneta zveltă, cu profil grecesc, de camee. Tinerii au devenit foarte repede de nedespărţit, erau văzuţi adeseori în aceeaşi maşină, dar şi la hipodrom, pe terenul de tenis sau la bazinul de înot. Prinţul a început să-şi invite iubita la castelul Peleş din Sinaia. Ajungeau acolo cu maşina favorită a lui Mihai, un Alfa Romeo care putea atinge şi 120 kilometri pe oră. Presa vremii a relatat că Mihai a rugat-o pe Lulu să-l însoţească la o vânătoare de lupi, iar ea a dat curs acestei invitaţii. Mihai era îndrăgostit lulea, îi cânta iubitei la pian piese din Bach, Brahms, Mozart şi Debussy…

Dacă Regele Carol II şi Malaxa păreau mulţumiţi de idila copiilor, nu acelaşi lucru se putea spune şi despre mama Prinţului Mihai, Elena, care-şi dorea o parteneră cu sânge albastru pentru unicul său fiu. Regele Mihai a fost influenţat decisiv să răcească şi să rupă relaţia cu Lulu Malaxa de către cele două femei care i-au marcat viaţa, mama sa, Elena, Prinţesă de Grecia şi mătuşa sa, Prinţesă de Spoleto, ulterior ducesă de Aosta. Antipatia constantă a acestora pentru Lulu Malaxa a fost foarte bine ambalată în „raţiunile de stat” potrivit cărora un rege avea datoria să caute să întemeieze o familie cu o femeie de rangul său. Irina Malaxa, fiica industriașului Nicolae Malaxa, s-a căsătorit, apoi, în 1946, cu savantul George Emil Palade, cu care va emigra în SUA, singurul român premiat Nobel pentru Fiziologie și Medicină (în 1974). Vor avea doi copii, Georgia şi Philip. Din păcate, Irina va deceda în 1969, cu cinci ani înainte ca Palade să primească Premiul Nobel.

Mariella Lotti în 1939 a stat mai multe luni în București pentru a fi aproape de Mihai. Pleacă în Italia, pentru a onora mai multe contracte și de unde îi scrie aproape zilnic nenumarate scrisori de dragoste la care Mihai nu îi răspunde. În 1944, reușește să revină la București, dar se reîntoarce dezamăgită la Roma, ignorată de tânărul Rege. A dorit chiar să se călugărească în 1948, când a aflat că Mihai se va căsători în exil. Începând cu 1942 şi până în 1947, Regele Mihai o iubeşte, însă, pe Dolly Chrissolegos, o grecoaică, fostă amantă a lui Emil Bodnăraș, prietenă cu Ana Pauker, toți agenți sovietici/germani și nu numai.

Cea mai ciudată relație fusese însă cea foarte greu de demonstrat (și, finalmente, infirmată de justiție!) cu englezoaica Nerissa Jane Irene Bowes Lions. Dieter Stanzeleit, violonist renumit în Germania (fost prim violonist la filarmonica din Bamberg, maestru de concert în Kiel și în Dortmund), scriitor, om de afaceri, profesor la Universitatea din Essen etc., s-a luptat mai bine de 20 de ani pentru a fi recunoscut ca fiul Regelui Mihai dintr-o primă căsătorie cu o englezoaică „probabil infiltrată de serviciile secrete britanice cu diverse planuri ad-hoc sau pe termen lung legate de țara noastră”. Dieter Stanzeleit susține că s-a născut în 1939, la Mânăstirea Sinaia, şi că este fiul legitim al regelui Mihai și al englezoaicei Nerissa Jane Irene Bowes Lyon (verișoară primară cu actuala Regină Elisabeta II) căsătoriţi în secret (la primăria din Azuga, în septembrie 1939, cu circa două luni înainte de nașterea sa) şi că a fost botezat în 1940, în comuna Carmen Sylva (acum Eforie Sud), sub numele de Nicolae-Vasile. Legat de mama sa, Stanzeleit susține că a fost ucisă de germani în timpul războiului, contradicție flagrantă cu unele articole de presă, care susțin că o femeie cu același nume ar fi murit în 1986 la vârsta de 65 de ani. Mai mult, în 1987 (la un an după înmormântarea/incinerarea la care n-a participat nicio rudă), s-a relevat faptul că atât aceasta cât și o soră a ei au fost debile mintal, fapt pentru care încă din anul 1941 au fost internate (pentru o perioadă necunoscută încă, fără să primească vizite ale rudelor) în Royal Earlswood Hospital. Pe de altă parte, Stanzeleit susține: „până prin anul 1960 figurează în registrul familiilor nobile britanice, Burke’s Peerage, ca necăsătorită şi cât se poate de vie, dar fără indicaţii privind adresa, iar ulterior apare înregistrată, în mod straniu, ca decedată în februarie 1940”. Dieter Stanzeleit mai susține că el și mama sa au fost arestați și duși în Germania, unde Hitler plănuise s-o utilizeze pe mamă într-o misiune de alianță cu Churchill care nu i-a reușit, iar mama sa a fost executată ca parte din represalii. În 2007, Dieter Stanzeleit a publicat cartea în limba română, intitulată Regina Pierdută, dedicată mamei sale. Ne mai spune că mama sa vorbea fluent engleza, germana, franceza, dar şi româna, ceea ce îi face pe unii să creadă că aceasta a fost pregătită cu mulți ani înainte pentru misiunea ei legată de România și de Prințul de Alba Iulia, Mihai, ca viitor Rege al României. De altfel, chiar el afirmă: „Căsătoria părinţilor mei a fost plănuita în anii 1937/1938 între cele două familii regale". În fapt, englezii ar fi resuscitat planul inițiat cu Regina Maria. De asemenea, recunoaște că mama sa lucra pentru serviciile secrete engleze. Pentru a nu-l provoca pe Hitler, căsătoria Prințului Mihai cu mama sa ar fi fost tăinuită. În ciuda unor elemente care par a avea legătură cu realitatea, totuși această poveste nu s-a verificat niciodată, lui Stanzeleit fiindu-i demontat întreg scenariul de către cunoscători, în paralel cu eșuarea luptei sale pe aceeași temă în justiție printr-o decizie irevocabilă de pierdere a procesului de stabilire a paternității.

…În vara anului 1942, Mihai I era din nou Rege, de aproape doi ani, după abdicarea lui Carol al II-lea, tatăl său, la 6 septembrie 1940. Se apropia de vârsta de 21 de ani şi avea deja în spate câteva zbuciumate poveşti amoroase. În viaţa suveranului intră atunci o adevărată femeie fsatală, o grecoaică, de 20 de ani, Dolly Chrissolegos (menționată de diverse surse și ca Dolly Christodulo sau Dolly Sterianopol – „tânără văduvă”). Un articol din revista franceză „Cavalcade - Le magazine francais de classe internationale”, nr. 93, din 15 ianuarie 1948, apărută la două săptămâni de la abdicarea lui Mihai I, relatează, la modul romanţat, despre idila dintre Rege şi Dolly, alintată şi „Dodo”.

„…Şi pe urmă, într-o seară, el întâlni pe Dolly Chrissolegos. Era în vara anului 1942, la o serbare de noapte în grădina Palatului Regal. Printr-o ironie a sorții, Dolly era roşcată ca Magda (Elena) Lupescu. Roşcată, albă, cu ochi mari şi verzi de zeiţă greacă. Avea 20 de ani. Era în toată strălucirea ei. «Cine este?», întrebă Mihai. «Este nevasta unui traficant. S-a măritat la 16 ani. El era funcţionar la telefoane şi (cu voce joasă) comunist. El câştigă mulţi bani cu germanii. El o bate. Ea are de amant pe un colonel de cavalerie. Ea»… «Numele ei?». «Dolly Chrissolegos». Puţin după asta, ea se numea «Dodo» pentru rege”, se scrie în articolul Tragicul şi sentimentalul destin al Regelui Mihai al României din revista franţuzească, în traducerea apărută în publicaţia românească online Curentul International. Din textul acestuia, care e mult mai lung, reiese că Dolly era „omul sovieticilor”, fiind băgată în patul Regelui tocmai pentru a-i influenţa deciziile în sensul dorit de comunişti.

Un alt episod relatează despre rolul lui Dolly în ascunderea lui Emil Bodnăraş, agentul Moscovei trimis să reorganizeze partidul comunist din România şi ajuns ulterior, în noiembrie 1947, ministrul apărării în guvernul Petru Groza. De asemenea, sunt înfăţişate indicaţiile pe care Dolly le primea chiar de la Ana Pauker, „femeia de fier” a regimului comunist în primii ani de la instaurarea acestuia în ţară. Chiar şi întoarcerea armelor contra Germaniei, fostul aliat, de la 23 august 1944, e pusă pe seama „prelucrării” pe care „Dodo” i-ar fi făcut- o iubitului ei, Mihai I.

„La 23 august, «Dodo» spune regalului său amant: «Porneşte, Mihăiţă». Regele îl primeşte pe Antonescu, face să fie arestat. Germanii sunt încă acolo. Energia lui Mihai îi ia din scurt, îi domină. Poporul român freamătă de entuziasm pentru Rege. Când soseşte Armata Roşie, ţara era deja întoarsă. România se alătura aliaţilor. «Dodo» a câştigat”. Conform articolului, relaţia regelui cu grecoaica Dolly, „arma secretă” a comuniştilor din patul suveranului, ar fi durat chiar până în noiembrie 1947, când Mihai merge la Londra, la nunta viitoarei regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a. Acolo o va întâlni pe Ana de Bourbon-Parma, viitoarea lui soţie. Peste o lună avea să abdice, luând calea exilului şi dând-o uitării şi pe Dolly.

În articolul din revista „Cavalcade” este menţionată şi suspiciunea Reginei Elena, mama lui Mihai, faţă de „Dodo”, adică Dolly Chrissolegos. În toată perioada celei de-a doua urcări pe tron a tânărului monarh, Regina Elena i-a stat alături, în condiţiile în care Carol al II-lea plecase în exil, după 6 septembrie 1940.

„Regina Elena se nelinişteşte. Mihai rezistă noilor ocupanţi (sovieticilor şi, implicit, comuniştilor români). «Dodo» încurajează reconcilierea (…) Regina-mamă decide să sfârşească cu ceea ce este în ochii ei «politica lui Dodo». «Tu trebuie să rupi cu această femeie. Ea joacă pe cartea ruşilor, contra noastră». «Ea mi-a jurat că a rupt cu amicii ei comunişti şi eu o cred!», răspunde Mihai. «Această creatură te pierde. Goneşte- o. Căsătoreşte- te cu Margareta a Angliei (sora mai mică a viitoarei regine Elisabeta a II-a a Marii Britanii) sau cu Charlotte a Belgiei. Sovieticii nu vor mai îndrăzni nimic contra ta. Margareta e încântătoare, Charlotte, de asemenea, frumoasă şi fină ca mama sa, biata Astrid»… Regele Mihai nu vrea să audă nimic. «Dodo» aleargă îndată. Mihai se lasă îmbrobodit. Totuşi, e neliniştit.(…) Elena poate are dreptate. Trebuie să se întoarcă spre Occident… să se căsătorească”, se scrie în articolul din revista franţuzească.

Cu ocazia nunţii viitoarei Regine Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu prinţul Philip, din 20 noiembrie 1947, Mihai o cunoaşte şi se îndrăgosteşte de prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cu doi ani mai tânără decât el. După abdicarea din 30 decembrie 1947, ei se vor căsători, la 10 iunie 1948, în Atena, stabilindu-şi ulterior reşedinţa la Versoix, în Elveţia. Cei doi au avut cinci fete, Margareta, desemnată şi moştenitoare a tronului României, Elena, Irina, Sofia şi Maria, dar şi cinci nepoţi, Nicolae, Elisabeta- Karina, Mihai, Angelica şi Elisabeta-Maria.

Mai multe astfel de istorii în volumul Amante și amanți ai unor personalități din vechea Românie – povești tragice din Colecția Istorii secrete apărută la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro