...Cum spuneam și altădată, cu moldovencele focoase mai bine nu te pui! Mulți dintre cei care s-au încurcat cu asemenea frumuseți au pățit-o rău de tot! Una dintre fiicele domnitorului moldovean Grigore Ghica, Natalia, a fost foarte frumoasă, însă frumuseţea ei a constituit motiv de duel cu consecințe tragic.

Natalia, fiica cea mică a lui Grigore Ghica, a rămas în istorie drept o femeie fatală, care a stârnit dueluri şi căreia i-au căzut victime mulţi amanţi. Natalia făcea parte din elita Moldovei. Tatăl ei, Grigore Alexandru Ghica (1804 sau 1807 - 24 august 1857), a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 - octombrie 1853 și din octombrie 1854 - 3 iunie 1856. În prima domnie este numit din mai 1849, dar ia tronul în octombrie.

Deși a luat parte la mișcarea moldovenească din 1848 contra rudei sale Mihail Sturdza, este numit ca domnitor în urma Convenției de la Balta-Liman, în același timp cu numirea lui Barbu Știrbey în Muntenia. De la început s-a apucat să facă multe îmbunătățiri în ceea ce privește bunăstarea țării: lucrări publice, școala de ingineri, stoparea abuzurilor, stimularea exporturilor și a importurilor prin coborârea vămii de la 12% la 5%. Cele mai importante acte sunt însă organizarea agriculturii și a învățământului public în 1851. În primul domeniu se reglementează raporturile dintre proprietari și muncitori, aducând astfel o îmbunătățire a situației țăranilor, prin scăderea zilelor de muncă, oprind folosirea lor la alte lucrări decât cele agricole, desființează dijma, mărește imașul și ușurează condițiile de strămutare.

Din punctul de vedere al învățământului, se prevăd trei grade cu predare obligatorie în limba româna peste tot și la toate gradele, chiar și la cele de limbi străine. Se înființează două facultăți, de drept și filosofie, la Academia Mihăileană, seminariile se organizează pe același principii ca și facultățile teologice, se înființează Institutul Gregorian sau Orfanotrofic, germenul facultății de medicină, fiind ajutați copiii găsiți și femeile gravide și sărace, la care se adaugă: școala de moșit, școala de chirurgie și ospiciul de infirmi de la Galata. Reușește să îndrepte starea precară financiară a țării în care se afla după Revoluția de la 1848 și după ocupațiile ruso-turce (1853). Dar tot acum izbucnește un nou război ruso-turc și rușii în iunie 1853 intră în Moldova. Ghica este nevoit să se retragă la Viena. Țara este condusă de viceguvernatorul Urssoff, aflat sub ordinele guvernatorului general, baronul Budberg.

Războiul luând caracter european, și aliații Porții atacând Crimeea, rușii se retrag, și conform înțelegerii, în 1854 austriecii îi înlocuiesc, ocupând țara. O dată cu aceștia reintră și Ghica în octombrie. Din acest moment, guvernul său se mărginește la soluționarea problemelor curente și de a găsi mijloace pentru a satisface cheltuielile ocupanților, care cresc până când bugetul țării prezintă în 1856 un deficit de 7 milioane de lei. Termenul său de domnie expiră odată cu Tratatul de la Paris, care a pus capăt războiului și în locul lui a fost numit un caimacam, până la numirea definitivă a lui Teodor Balș. A fost un adept al principiilor naționale, dar acționează și pentru emanciparea țiganilor, pentru libertatea presei, încurajează cultura (tipărește în 1853 Cronica lui Gheorghe Șincai), a introdus și telegraful și a fost cel care a promulgat legea privind reformarea „corpului slujitorilor”, în fapt prima lege a jandarmeriei române.

Începuse să lupte chiar oficial pentru Unire, rezervându-și toate forțele de luptă pentru realizarea acestui măreț vis al Principatelor și continuă lupta și după părăsirea tronului, la adăpostul puterilor apusene. La 3 octombrie 1825, la vârsta de 21 de ani, la curtea domnească din Iași, s-a căsătorit cu domnița Elencu Sturza, fiica lui Ioniță Vodă Sturza și a Ecaterinei Rosetti-Roznovanu. Cuplul a avut patru copii înainte să divorțeze în 1833: Constantin (Costachi) a fost în timpul domniei tatălui său postelnic, apoi magistrat și membru la Curtea de Casație; Ion (Iancu) a fost numit de tatăl său locotenent în miliția Moldovei și aghiotant domnesc; Alexandru (Alecu); Catinca s-a căsătorit în 1847 cu Nicolae Mavrocordat și a avut o fiică, Elena. În 1833, Grigore Ghica se recăsătorește cu Ana Catargi, fiica lui Iordache Catargi și a Elisabetei Rosetti.

Grigore și cea de-a doua soție au avut două fete: Aglaie și Natalia. În 1839, soția sa moare la doar 26 de ani la două ore după ce naște o a treia fiică, Ioana, care nu va apuca să trăiască. Cele două fete au fost crescute de sora tatălui lor, Elena Șubin, la Vaslui și Slobozia. La vârsta de 8 ani, Aglaie este adusă de tatăl ei la Iași la pension iar la 12 ani va fi trimisă la Viena la institutul de domnișoare van Demerzel, unde ajunge și sora ei mai mică, Natalia în 1848. În 1850, Aglaie s-a căsătorit cu ministrul de justiție Răducanu Rosetti, mai mare decât ea cu 19 ani și foarte bogat. În exil la Paris, Grigore Ghica a avut doi copii, Grigore și Ferdinand, cu metresa sa, văduva Euphrosine Leroy, cu care s-a căsătorit, pentru a treia oară, la 9 noiembrie 1856. La 24 august 1857 se sinucide prin împușcare la castelul Le Mée. De o frumuseţe răpitoare, Natalia Ghica s-a căsătorit la vârsta de 15 ani cu Costache Balş, un dregător domnesc care deţinea o funcţie publică (vornic, adică șeful Poliției) în Iaşi. Despre frumoasa şi tânăra soţie Natalia se spune că adora complimentele tinerilor din jur.

Și Vasile Alecsandri a iubit-o, dedicându-i o poezie destul de explicită: Plăcută, simțitoare, în toate grațioasă, Ești dulce ca seninul de zi primăvăroasă, Și ochiul ce oglindă cu drag ființa ta Nimic în astă lume nu-l poate întrista. Tot sufletul ferice s-apropie de tine, Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine Și nu mai vrea să zboare simțind că a găsit În sufletul tău gingaș un frățior iubit. Ai farmecul puternic ce-aprinde-n omenire Avântul de mari fapte, dorinți de nemurire. Tu poți să dai c-un zâmbet, cu-n singur sărutat, O patrie iubită la tristul exilat. Oricine te zărește e mulțumit de viață Că-ți râde veselia ș-amorul dulce-n față. Ești cea mai drăgălașă minune cu-ochii vii. Ești cea mai adorată... și numai tu n-o știi! Pentru că bărbaţii roiau în jurul ei şi nu conteneau să îi admire frumuseţea, stârnea invidia doamnelor şi gelozia soţului. Cel mai tare l-a înfuriat pe Costache Balş un locotenent austriac, contele von Stolberg, care nu se mai lăsa dus de lângă Natalia.

Soţul gelos s-a văzut nevoit să-l provoace la duel pe contele care îi curta soţia, dar gestul avea să îi fie fatal. Emanoil Hagi Mosco descrie momentul duelului fatal boierului gelos: „Cei doi tineri s-au asezat față în faţă, în vestitul Copou, unde, la primul schimb de focuri, Balş, lovit în inimă, ironica pecete a soartei, îşi sfârşeşte tinerețea de abia începută“. Boierul Răducanu Rosetti, soțul surorii Nataliei, Aglaie, se bătea și el adesea în duel cu pistolul, ba cu Leon Cantacuzino, ba cu Alexandru Mavrocordat. Nu atât postura sa de ginere al Domnitorului Ghica făcea lucrurile surprinzătoare, cât poziţia sa de „Ministru al Dreptăţii" (sau Justiției), ocupată de la 1 noiembrie 1854. În loc ca, în virtutea funcţiei sale, să descurajeze duelul, boierul Răducanu îl practica şi participa ca martor la duelurile altora. În 1855, de pildă, el a fost martor la duelul în care cumnatul său, vornicul Constantin Balş (şeful Poliţiei din Moldova) a fost împuşcat mortal de contele austriac von Stolberg.

Duelul s-a declanşat din cauza relaţiei amoroase dintre acesta din urmă şi soţia lui Balş, domniţa Natalia Ghica. La Iaşi a avut loc o înmormântare grandioasă. Din Moldova, ocupată de armatele austriece din cauza războiului Crimeii, un agent a raportat guvernului de la Viena situaţia bizară din jurul acestui eveniment: „Duelul este interzis în Moldova, dar şeful poliţiei se bate în duel, având doi miniştri ca martori, pe proprii săi cumnaţi (beizadea Costache Ghika, ministru de Externe şi logofătul Răducanu Rosetti, ministru al Dreptăţii, soţul altei fiice a Domnitorului, domniţa Aglaia). Martorii lui Stolberg erau alţi doi conţi, ofiţeri de ulani austrieci. Constantin Balş, care până acum câteva zile era ţinta tuturor glumelor, şi-a atras prin tragicul său sfârşit simpatia generală, toată lumea vorbeşte de crimă, populaţia i-a huiduit pe ofiţerii austriaci". (Andrei Oișteanu, www.romlit.ro) Doar câteva luni i-au trebuit tinerei văduve să-şi revină după tragica poveste.

A urmat un şir lung de soţi şi iubiţi care au căzut, de asemenea, victime ale puterii ei de seducţie. Ce s-a întâmpat mai departe cu Natalia Balş descrie tot Emanoil Hagi Mosco: „Nemângâiata, tânără văduvă, dupa câteva luni de linişte sufletească, se îndrăgostește de Alexandru Millo, pe care, după sorocul legiuit, îl ia de soţ, pentru a-l părăsi doi ani mai târziu şi a se căsători a treia oara cu George Filipescu, ajuns mareşal al Palatului sub Carol I, apoi se desparte şi de Filipescu“. (www.historia.ro)

Andrei Oișteanu evocă un alt duel cu substrat amoros și finalitate a tragică: „ Pe la 1890, Nicolae Blaremberg s-a căsătorit cu Paulina Anghelescu, o frumoasă doamnă (pictată şi de Grigorescu), dar fără bani, fără rang şi cu o reputaţie îndoielnică. Avea un copil din flori, Olga, dintr-o legătură amoroasă cu boierul Ştefan Bellu. Blaremberg i-a cerut acestuia să recunoască copilul şi să-şi asume răspunderea pentru întreţinerea lui. Bellu refuzând - notează Mihai Dim. Sturdza -, avusese loc un duel încheiat fără rezultat şi fără împăcare pe teren, deci şi fără legalizarea statutului fetei".

Duelul a avut loc în condiţiile în care ambii protagonişti au fost mari demnitari în sfera justiţiei: procuror la Curtea de Apel (1851), în cazul lui Ştefan Bellu, şi ministru al Justiţiei (1891), în cazul lui Nicolae Blaremberg” (www.romlit.ro). ...Nu a fost niciodată de joacă, nici măcar dar mai ales din perspectiva amorului înfocat, cu moldovencele frumoase!

Mai multe alte istorii tulburătoare în volumul Povești de iubire și drame amoroase dintr-un trecut pasional, din colecția Secretele Bucureștilor, apărut la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro