Tradiția spune că Doamna Stanca (cca. 1560-1603), soția legitimă a Voievodului unificator, s-ar fi căsătorit cu Mihai, banul Craiovei, în biserica din localitatea Proieni, județul Vâlcea, în anul 1584. Stanca „era fiica unei jupânese Neacșa, călugărită sub numele de Maria, a avut un frate Dragomir, boier mare în vremea lui Matei Basara, și era nepoată, de frate sau de soră, a marelui ban Dobromir dintre 1568-1581.

Tatăl ei era, probabil, un jupân Stan. Ea a avut moștenire satele Cârstienești (Vâlcea) și Poiana”. Stăpân ocazional al Cetății Făgărașului, „Mihai Viteazul dăruiește Doamnei Stanca în anul 1600 atât castelul, cât și domeniul Făgărașului. El se va retrage aici după înfrângerea de la Mirăslău (18/28 septembrie 1600) și tot aici își va adăposti familia, până în 1601. Doamna Stanca se așază aici cu cei doi copii, Nicolae Pătrașcu și Domnița Florica. Mihai Viteazul construiește în partea sudică a cetății o biserică pentru familia lui. După lupta de la Mirăslău, cei trei vor fi ținuți în cetate ca ostatici, iar după uciderea voievodului, Doamna Stanca a stat aici ca roabă”.

Ajunsă Doamnă, Stanca a devenit, totuși, o femeie cumplit de nefericită: „Mihai Viteazul a fost un soţ crud, un om care nu şi-a cruţat nevasta, care o punea faţă în faţă cu ibovnicele lui, cărora uneori le dădea pasul înaintea doamnei, despot în viaţa privată cum era în cea publică, în felul regilor de mai târziu ai Franţei cu multe Lavallière şi multe Pompadoure” (Constantin Gane). Oficial, juca rolul de consoartă a domnitorului: „A participat, alături de soţul şi fiul său, la vizita de la Alba Iulia, la 15/25 decembrie 1595, unde domnul muntean a purtat discuţii cu principele Sigismund Báthory în vederea păstrării alianţei antiotomane. Aici a rămas până în februarie 1596, ca ostatecă a regentei Maria-Christierna, după cum afirma Cosimo Caponi, un apropiat al principelui Transilvaniei, într-o scrisoare din 2 martie 1596, că <>.

Permite lui Mihai să-i amaneteze bijuteriile, pentru ca acesta să-şi poată plăti datoriile către soldaţi (solia polonă a lui Lubieniecki, 27 iulie 1595), în vederea pregătirii luptelor inerente cu otomanii. Doamna Stanca a primit de la soţul ei domeniul şi castelul Făgăraş, după cucerirea Transilvaniei, în 1600. În timp ce se afla împreună cu Nicolae Pătraşcu, lăsat la Bucureşti ca domn, şi-a atribuit particula domnească Io, după cum apare pe o inscripţie a unui disc de argint dăruit Mănăstirii Stelea din Târgovişte. După înfrângerea lui Mihai la Mirăslău, în septembrie 1600, Doamna Stanca şi cei doi copii, Nicolae şi Florica, au fost închişi, mai întâi în cetatea Gilău, apoi în Făgăraş, unde au rămas până în toamna lui 1602, fiind deposedaţi de toate bunurile de către Ştefan Csáky, căpitanul general al Transilvaniei.

După o vizită la Mănăstirea Cozia, unde se afla mama lui Mihai, Tudora, a plecat împreună cu copiii spre Curtea Imperială de la Praga. Întoarsă în ţară, s-a îmbolnăvit de ciumă, boală care a răpus-o în câteva zile. A fost înmormântată în biserica episcopiei din Râmnicu Vâlcea. Portretul i se cunoaşte din tablourile votive ale ctitoriilor familiei”. Rezumatul succint al vieții Doamnei Stanca nu poate reda suferințele și umilințele suferite de aceasta în mod repetat. Mihai nu s-a ostenit deloc să-și ascundă legăturile extraconjugale, a făcut un copil, o fată, cu Tudora din Târgșor (pe care, între două bătălii, a vizitat-o pentru a-și cunoaște micuța bastardă, care, mai târziu, se va judeca cu fiica legitimă, Florica, pentru moștenirea tatălui lor), s-a cuplat cu Maria-Christina din rațiuni, iarăși, strategice, pentru a menține canalul de comunicare cu mereu schimbătorul Împărat Rudolf de la Praga, dar s-a afișat la Alba Iulia cu amanta oficială, frumoasa Velica (și ea autointitulată Doamnă - Gospodja Velika), după ce, în prealabil, se iubise și cu sora acesteia, nu mai puțin nurlia Zamfira Norocea. Toate aceste amantlâcuri ale lui Mihai s-au petrecut într-un interval foarte scurt, de cinci-șase ani, iar Stanca a privit neputincioasă succesiunea de aventuri erotice ale soțului ei, care nu ținea cont nici măcar de faptul că unele dintre iubite erau, la rândul lor, măritate.

Deși a avut nenumărate ibovnice, Mihai, spre deosebire de Ștefan cel Mare sau Mircea cel Bătrân, nu a împânzit țara cu copii nelegitimi. I se cunoaște o singură bastardă: „Pe lângă Florica, Mihai Viteazul a mai avut o fiică, Marula, născuta la 1599, în plina perioadă de glorie a tatălui său, dintr-o relație a domnitorului cu o țiitoare cunoscută drept Tudora din Târgșor. În stilul său consacrat, Mihai nu a făcut nici un secret din nașterea fiicei sale nelegitime. Mai mult, și-a vizitat iubita și fiica, în vârstă de doar un anișor pe atunci, punând la capul leagănului său un hrisov prin care hotărâse să le lase moștenire, după moartea mamei sale, Doamna Teodora, mai multe sate. Respectivul hrisov, păstrat cu sfințenie, vreme de 16 ani, de către Tudora din Târgșor, până la nunta fiicei sale cu paharnicul Socol, avea să fie prilej de proces între fiicele marelui voievod, Florica și Marula. În 1616, cele doua fete, acum măritate, își revendicau, fiecare, în fața Sfatului Domnesc, respectiva moștenire. Cu acest prilej, boierii și clericii chemați la judecată descoperă ca, inițial, prin respectivul hrisov, Mihai îi dăruise, de fapt, satele Floricăi, pentru ca, la nașterea Marulei, să modifice cu mâna sa documentul și să-l înmâneze ibovnicei sale. Tot atunci, reiese clar din actele emise că judecătorii știau, alături de <<toată țara>>, că Marula este <<faptă din trupul>> sau <> lui Mihai Vodă”, după cum plastic redă limbajul epocii medievistul ieșean Petronel Zahariuc, într-o lucrare despre urmașii domnitorului muntean.

Pentru cei ce au citit Legendele Românilor numele Tudorei din Târgșor apare cunoscut. „Numai că persoana din legendă este o femeie adultă, războinică și vitează, care îl însoțea pe Mihai Viteazul în bătălii și se spune chiar că i-ar fi salvat viața”. Personajul real nu are nimic din biografia unei Ioane d’Arc autohtone: „Tudora era fiica lui Mihai Grecu din Târgșor, mare negustor, care, încă din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, începuse să cumpere ocini, părți de sate și de moșii, vii, mori. În timpul domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601), devenind om de afaceri al acestuia, a prosperat mult, mărindu-și domeniul și ridicându-și curți la Târgșor, unde domnitorul a poposit adeseori. Mihai l-a ridicat la rang boieresc”.

Fatalmente, destoinicul întreprinzător, care făcea bani pentru sine dar și pentru Domn, care rămânea tot timpul în urmă cu plata militarilor profesioniști pe care-i folosea în expedițiile sale, avea și o fată, nespus de frumoasă, o Cosânzeană ceva mai pieptoasă și cu vreo 23-24 de ani mai tânără ca Domnitorul, mărgăritarul familiei sale: „Dintre copiii care au ajuns adulți, Tudora era a doua, având o soră mai mare, căsătorita foarte devreme cu un boiernaș. Mama sa a murit la naștere sau curând după aceea, dar tatăl ei a mai avut, cu alte soții, câțiva copii, cel mai mic ajungând chiar domnitor al Țării Românești (Antonie Vodă din Popești). Tudora s-a născut curând după 1580. Era foc de deșteaptă și a avut norocul ca o ruda îndepărtată, călugăr la Mânăstirea Mărgineni, beteag, să stea la ei vreo doi ani, în care timp a învățat-o să scrie, să citească și să facă socoteli. Foarte repede a ajuns să cunoască toate rosturile casei.

Când Tudora avea vreo zece ani, tatăl ei, sătul de țiitoare și de ibovnice, s-a recăsătorit cu o fată de boier nu cu mult mai în vârstă ca ea, speriată de soțul ei și de viata de aici. Tudora s-a arătat prietenoasă, luându-i apărarea față de tatăl ei, silind slugile s-o respecte și s-o asculte. După doi copii morți, ea a născut un băiat, Neagu (Neagoe), care va ajunge, după decenii, pretendent la tronul Țării Românești. Cum, după naștere, tânăra mamă s-a îmbolnăvit și peste puțină vreme a murit, Tudora l-a crescut pe micul Neguț. De altfel, pe la 12 ani, ea a devenit stăpâna necontestată a casei: ea ținea cheile de la beciuri, de la cămară, de la chelar și de la hambar. Robii, roabele, slugile o știau de frică, iar tatăl ei o asculta întru totul”, povestește Paul D. Popescu.

Din când în când, Mihai venea în ospeție la tătânele ei, ca să colecteze beneficiile afacerilor pe care acesta i le dăduse pe mână: „Cam în vremea aceea, Mihai Viteazul a început să poposească destul de des la curțile din Târgșor, fie că venea la vânătoare, fie după afaceri cu omul său de credință, fie cu treburi ale domniei. Tudorița s-a îndrăgostit nebunește de voievod. Nu mai lăsa pe nimeni să se apropie de el, ea îi ducea de mâncare, ea îi aducea băutura, ea îl spăla pe picioare. Pe domn îl distrau și îl încântau vioiciunea, istețimea, spiritul fetii, dar atât. Lui îi plăceau femeile împlinite, cu carne pe ele; și Doamna Stanca și mai toate ibovnicele lui erau înalte, trupeșe…”.

Însă adolescenta zveltă, ca mai toate fetele de vârsta ei, s-a maturizat repede, aproape peste noapte, și trupul ei ca un lujer a căpătat bogăția pe care o aprecia Mihai atât de mult: „ Tudora creștea și, în primăvara anului 1597, când domnitorul a stat mai mult prin părțile acestea, în legătura cu întemeierea târgului Ploieștilor, va fi băgat și el de seamă că nu mai era o copilă, ci o fată voinicuță, frumoasă foc, cu mult haz și cu vino-ncoace. Chiar dacă atunci nu se va fi întâîmplat mai mult decât câteva sarutări și dezmierdări, un an mai târziu voievodul nu și-a mai putut stăpâni pofta. În orice caz, în toamna anului 1598, Tudorița rămăsese grea, era mândră și fericită de acest fapt”.

Deși căsătorit cu Stanca și având-o pe blonda Velica drept amantă oficială, cu statut asemănător Doamnei de drept, i-a fost dat lui Mihai să devină tată pentru a treia oară când Tudorița a născut o fetiță, prin aprilie sau mai 1599: „Desigur, Mihai Viteazul a aflat vestea și s-a bucurat că este fată, un băiat bastard ar fi încurcat mult treburile unei eventuale succesiuni la tron. Oricum, în primele zile ale lui octombrie, când a stat la Ploiești, pregătind campania din Transilvania, și-a găsit timp să dea o fugă până la Târgșor, să-și țină fetița în brațe, gest care echivala cu o recunoaștere a paternității. Probabil că atunci au și botezat-o cu numele de Marula și, cu acest prilej, a dăruit-o pe Tudora cu moșii și alte scumpeturi”. Tudorița, prinsă destul de periferic totuși în caruselul de relații amoroase ale voievodului, i-a rămas credincioasă acestuia: „După moartea lui Mihai Viteazul, Tudora nu s-a mai consolat niciodată. A refuzat orice cerere în căsătorie și a rămas la Târgșor să aibă grijă de casa și averea tatălui ei, să-și crească frații mai mici și, bineînțeles, fiica. Marula a crescut repede mare și frumoasă.

Pe la 15-16 ani, mama ei a căsătorit-o cu un mare boier – Socol Cornățeanu, din Răzvad. Jupâneasa Marula a mai trăit vreo două decenii, a avut copii și s-a implicat și într-un proces de moștenire a unei părți a averii lui Mihai Viteazul. I s-a recunoscut calitatea de fiică a Voievodului, dar a pierdut procesul, deoarece scrisoarea-testament pe care își baza pretențiile fusese falsificată. Marula și-a împlinit rostul în viață. A avut copii și, deși nu a trăit prea mulți ani, i-a crescut și i-a văzut mărișori. Împreună cu soțul ei, a ctitorit biserica din Răzvad, unde a și fost îngropată. Tudora încetase din viață, probabil cu icoana lui Mihai Viteazul în minte, fiind îngropată la Târgșor”, își încheie emoționanta poveste Paul D. Popescu.

...Mai multe astfel de povești în volumul „Femei frumoase din popor care i-au înnebunit pe voievozii români”, din colecția „Iubiri și intrigi la Palat”, apărută la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro