Voievodul moldovean Alexandru cel Bun, unul dintre fiii lui Roman I Mușatin, i-a succedat la tron lui Iuga Ologul, pe care l-a îndepărtat cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân. A avut o domnie foarte lungă, de 32 de ani (1400-1432), grație unei abile strategii diplomatice, el preferând mult timp, în mod inspirat, suzeranitatea Poloniei în detrimentul celei a agresivului Regat Ungar.
Dar, la sfîrşitul domniei sale, s-a aliat cu Ungaria şi cu Ordinul Teutonic împotriva Poloniei, ca să pună stăpânire pe ţinutul Pocuţiei, dat amanet de Regele Poloniei unui predecesor al lui Alexandru, în schimbul unui împrumut de 3.000 de ruble de argint, niciodată restituit. Această nefericită „afacere" va strica periodic relaţiile polono-moldovene timp de o sută de ani. Deloc neobișnuit pentru epoca lui, Alexandru cel Bun a fost căsătorit de patru ori. Prima soție se numea Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz. Ea a ridicat Catedrala Catolică din Baia, unde a fost înmormântată.
După moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacșa, numită de autorii străini Ana, despre care se presupune că ar fi fost chiar una dintre fiicele lui Mircea cel Bătrân, dar care a murit la scurt timp după cununie. A treia soție a fost Ringala, sora lui Vytaudas și cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În același timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară cu Anastasia, soția lui Roman I și mama lui Alexandru cel Bun, adică era chiar mătușa lui! Înaintea acestei căsătorii, Ringala a fost căsătorită cu ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas văduvă. Nunta făcută cu mare alai în 1411 a fost desfăcută în 1421. Motivul care a stat la baza separării domnitorului de cea de-a treia nevastă a avut de-a face cu originile catolice ale acesteia şi încercările ei de a-l converti pe domn la catolicism.
Alexandru cel Bun nu şi-a trimis nevasta acasă cu mâna goală, de teamă să nu se pună rău cu leșii. Divorţul l-a costat o pensie viageră de 600 de galbeni anual, plus târgul Siret cu Volovăţul şi satele dependente . A patra oară, voievodul, lecuit de combinațiile poloneze, o ia pe Marina, fata unui boier pământean. Nu mai puțin de cinci dintre copiii lui Alexandru cel Bun, dar și mai mulți nepoți, au urcat pe tronul Moldovei – uneori, simultan! - într-o „nedescurcată învălmășeală”: Iliaș I, Petru al III-lea, Ștefan al II-lea, Bogdan al II-lea și Petru Aron. Dincolo de nevestele juruite, în biografia sentimental a lui Alexandru intră și destule de ibovnice. Se presupune că a avut nu mai puțin de 14 copii nelegitimi, majoritatea fete, însă făcuți cu un număr însemnat de amante. Numele unei amante – Stana - este mai cunoscut tocmai fiindcă fiul acesteia, viitorul Ștefan al II-lea, se gândea să revendice tronul în virtutea faptului că era până la urmă „os domnesc". De altfel, după moartea lui Alexandru cel Bun, Moldova a căzut pradă urmașilor nevolnici care luptau pentru tron.
„În Moldova, după moartea lui Alexandru cel Bun, constatăm aceeași stare nenorocită ca și în Țara Românească după Mircea cel Bătrân. Fiii, legitimi sau nelegitimi, se luptă pentru moștenirea părintească", preciza și Constantin C. Giurescu în Istoria Românilor, volumul II. Acest fiu al său, Ștefan al II-le, chiar a fost domn al Moldovei în mai multe reprize: între septembrie 1434 și august 1435, împreună cu Iliaș I (Ilie) din august 1435 până în mai 1443, și singur din mai 1443 până în mai 1444, iar în asociere cu fratele său Petru al III-lea, din mai 1444 - 1445, și iar singur, până în iulie 1447. Îl alungă pe fratele său Iliaș I de pe tron, cu ajutorul voievodului din Muntenia, Alexandru Aldea. În schimbul Pocuției, este recunoscut și de polonezi. După câteva lupte, Iliaș I revine, cei doi se împacă și împart domnia, Ștefan al II-lea rămânând cu partea de sud-est a Moldovei (a avut, se pare, reședința la Vaslui). În 1443, Iliaș I încalcă înțelegerea, iar Ștefan II îl prinde și îi scoate ochii.
Orb, Iliaș I se refugiază în Polonia, în timp ce Ștefan al II-lea rămâne domn, luându-și asociat pe un alt frate nelegitim, Petru al III-lea. Este ucis de fiul lui Iliaș I, Roman al II-lea, în 1447. Este posibil ca și Bogdan al II-lea, aflat pe tron între 1449 și 1451, dar rămas în istorie mai ales ca tatăl lui Ștefan cel Mare, să fi fost tot fiul lui Alexandru cel Bun cu aceeași Stana, deși unii istorici consideră că, în realitate, acesta era fiul nelegitim lui Bogdan I și, deci, nepotul lui Alexandru. Umbra de îndoială asupra paternității lui este dată de faptul că, în acea epocă, se obişnuia frecvent ca progeniturile rezultate din legăturile extraconjugale ale membrilor familiei domnitoare să primească onomastica tatălui lor. Cele mai multe surse îl indică, însă, ca pe un alt bastard al lui Alexandru. Consecința faptului că Alexandru cel Bun a făcut copii din flori cu mai multe femei din popor a fost că, în intervalul celor douăzeci şi cinci de ani scurşi de la moartea lui Alexandru cel Bun (1 ianuarie 1432) şi până la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare (14 aprilie 1457), Moldova a cunoscut nu mai puţin de şaisprezece schimbări de domnie şi circa douăzeci de alte exprimări de pretenții la tron…
...Mai multe astfel de povești – picante și necenzurate - în volumul „Femei frumoase din popor care i-au înnebunit pe voievozii români”, din colecția „Iubiri și intrigi la Palat”, apărută la Editura Integral.
Dan-Silviu Boerescu
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro Dar, la sfîrşitul domniei sale, s-a aliat cu Ungaria şi cu Ordinul Teutonic împotriva Poloniei, ca să pună stăpânire pe ţinutul Pocuţiei, dat amanet de Regele Poloniei unui predecesor al lui Alexandru, în schimbul unui împrumut de 3.000 de ruble de argint, niciodată restituit. Această nefericită „afacere" va strica periodic relaţiile polono-moldovene timp de o sută de ani. Deloc neobișnuit pentru epoca lui, Alexandru cel Bun a fost căsătorit de patru ori. Prima soție se numea Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz. Ea a ridicat Catedrala Catolică din Baia, unde a fost înmormântată.
După moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacșa, numită de autorii străini Ana, despre care se presupune că ar fi fost chiar una dintre fiicele lui Mircea cel Bătrân, dar care a murit la scurt timp după cununie. A treia soție a fost Ringala, sora lui Vytaudas și cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În același timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară cu Anastasia, soția lui Roman I și mama lui Alexandru cel Bun, adică era chiar mătușa lui! Înaintea acestei căsătorii, Ringala a fost căsătorită cu ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas văduvă. Nunta făcută cu mare alai în 1411 a fost desfăcută în 1421. Motivul care a stat la baza separării domnitorului de cea de-a treia nevastă a avut de-a face cu originile catolice ale acesteia şi încercările ei de a-l converti pe domn la catolicism.
Alexandru cel Bun nu şi-a trimis nevasta acasă cu mâna goală, de teamă să nu se pună rău cu leșii. Divorţul l-a costat o pensie viageră de 600 de galbeni anual, plus târgul Siret cu Volovăţul şi satele dependente . A patra oară, voievodul, lecuit de combinațiile poloneze, o ia pe Marina, fata unui boier pământean. Nu mai puțin de cinci dintre copiii lui Alexandru cel Bun, dar și mai mulți nepoți, au urcat pe tronul Moldovei – uneori, simultan! - într-o „nedescurcată învălmășeală”: Iliaș I, Petru al III-lea, Ștefan al II-lea, Bogdan al II-lea și Petru Aron. Dincolo de nevestele juruite, în biografia sentimental a lui Alexandru intră și destule de ibovnice. Se presupune că a avut nu mai puțin de 14 copii nelegitimi, majoritatea fete, însă făcuți cu un număr însemnat de amante. Numele unei amante – Stana - este mai cunoscut tocmai fiindcă fiul acesteia, viitorul Ștefan al II-lea, se gândea să revendice tronul în virtutea faptului că era până la urmă „os domnesc". De altfel, după moartea lui Alexandru cel Bun, Moldova a căzut pradă urmașilor nevolnici care luptau pentru tron.
„În Moldova, după moartea lui Alexandru cel Bun, constatăm aceeași stare nenorocită ca și în Țara Românească după Mircea cel Bătrân. Fiii, legitimi sau nelegitimi, se luptă pentru moștenirea părintească", preciza și Constantin C. Giurescu în Istoria Românilor, volumul II. Acest fiu al său, Ștefan al II-le, chiar a fost domn al Moldovei în mai multe reprize: între septembrie 1434 și august 1435, împreună cu Iliaș I (Ilie) din august 1435 până în mai 1443, și singur din mai 1443 până în mai 1444, iar în asociere cu fratele său Petru al III-lea, din mai 1444 - 1445, și iar singur, până în iulie 1447. Îl alungă pe fratele său Iliaș I de pe tron, cu ajutorul voievodului din Muntenia, Alexandru Aldea. În schimbul Pocuției, este recunoscut și de polonezi. După câteva lupte, Iliaș I revine, cei doi se împacă și împart domnia, Ștefan al II-lea rămânând cu partea de sud-est a Moldovei (a avut, se pare, reședința la Vaslui). În 1443, Iliaș I încalcă înțelegerea, iar Ștefan II îl prinde și îi scoate ochii.
Orb, Iliaș I se refugiază în Polonia, în timp ce Ștefan al II-lea rămâne domn, luându-și asociat pe un alt frate nelegitim, Petru al III-lea. Este ucis de fiul lui Iliaș I, Roman al II-lea, în 1447. Este posibil ca și Bogdan al II-lea, aflat pe tron între 1449 și 1451, dar rămas în istorie mai ales ca tatăl lui Ștefan cel Mare, să fi fost tot fiul lui Alexandru cel Bun cu aceeași Stana, deși unii istorici consideră că, în realitate, acesta era fiul nelegitim lui Bogdan I și, deci, nepotul lui Alexandru. Umbra de îndoială asupra paternității lui este dată de faptul că, în acea epocă, se obişnuia frecvent ca progeniturile rezultate din legăturile extraconjugale ale membrilor familiei domnitoare să primească onomastica tatălui lor. Cele mai multe surse îl indică, însă, ca pe un alt bastard al lui Alexandru. Consecința faptului că Alexandru cel Bun a făcut copii din flori cu mai multe femei din popor a fost că, în intervalul celor douăzeci şi cinci de ani scurşi de la moartea lui Alexandru cel Bun (1 ianuarie 1432) şi până la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare (14 aprilie 1457), Moldova a cunoscut nu mai puţin de şaisprezece schimbări de domnie şi circa douăzeci de alte exprimări de pretenții la tron…
...Mai multe astfel de povești – picante și necenzurate - în volumul „Femei frumoase din popor care i-au înnebunit pe voievozii români”, din colecția „Iubiri și intrigi la Palat”, apărută la Editura Integral.
Dan-Silviu Boerescu