Mitza Bricard – designer de pălării și stilist - a fost șefa departamentului de creație al Casei Dior. În anii ’50, Mitza era tot timpul în preajma lui Christian Dior, fiindu-i și prietenă bună. Despre ea, Dior spunea: „Este una dintre acele persoane rare pentru care eleganța este singura rațiune de a trăi”. Mitza Bricard umplea saloanele pariziene cu bârfe și povești de amor.

Încă din anii 1930, tabloidele relatau despre extravaganța acestui personaj care nu purta niciodată lenjerie și își trăgea cu nonsalanța rochiile atent croite și cămășile delicate direct pe piele. Jurnalele relatau despre poveștile ei amoroase, multe dintre ele sfârșindu-se în scandaluri pătimașe cu iubiți mult mai tineri decât ea. Iar articolele dedicate modei analizau bijuteriile scumpe și somptuoase care ii dădeau o notă de personalitate în plus. Ea a fost aceea care a impus în moda pariziană culoarea lila.

Se spune că Mitza avea mereu la încheietura mâinii o eșarfă mică, „leopard”, pentru a acoperi o cicatrice, semnul durerii unei mari iubiri, încheiată cu o încercare eșuată de sinucidere. Turbanul, șiragul cu perle, pantofii stiletto făceau parte din recuzita sa zilnică și personală. Întrebată de presă care sunt florile sale preferate, Mitza a răspuns fără să clipească, sau să se gândească macar o secundă: Cartier! Timp de câteva decenii, a fost femeia care a dat tonul în modă la Paris. Cum a ajuns Mitza Bricard, o fostă damă de companie cu un trecut despre care prefera să nu vorbească niciodată, să-i ia minţile celebrului Dior și ce secret teribil ascundea românca probabil că nu se va ști cu exactitate niciodată.

Despre Mitza Bricard se spune că le scotea din minţi pe femei şi îi fascina pe bărbaţi. Nimeni nu rezista frumuseții sale. Cu un farmec răvăşitor, românca, ajunsă în Franţa pe când avea 20 de ani ca damă de companie, a reuşit, graţie talentului în arta vestimentară, să lucreze alături de renumitul Christian Dior. Cu talent, ambiţie şi multă muncă, românca şi-a văzut visul cu ochii, ajungând să dea tonul în modă. Se pare că nici Dior nu a rezistat farmecelor sale, pentru că Mitza era mereu în dreapta sa. Elegantă, cu un rafinament ieşit din comun, Mitza - despre care se presupunea că avea drept prenume și „Germaine” - era mereu în centrul bârfelor din saloanele mondene. Acoperită tot timpul de bijuterii somptuoase, cu turban, perle şi pantofi stiletto, românca efectiv fascina pe toată lumea. Mitza era renumită nu numai datorită talentului său creativ. I se dusese vestea că-i plac bărbaţii mult mai tineri decât ea...

Chiar şi după moartea lui Dior, ea a continuat să lucreze pentru celebrul brand :„Mitza Bricard va continua să imprime bunul ei gust asupra colecţiilor", spunea atunci Jacques Rouët, unul din partenerii de afaceri ai celebrului creator. A fost unul dintre cele mai influente fashion icon-uri ale vremii ei, un veritabil trendsetter chiar înainte ca termenul să fie inventat. De altfel, ea l-a inspirat pe Christian Dior să creeze unul dintre cele mai bine vândute parfumuri din lume, „Mitzah”. Kay Thompson spune în cartea From Funny Face to Eloise: „Mitza nu umblă niciodată fără turban şi fără perle”…

Ea l-a inspirat pe genialul creator în realizarea unuia dintre cele mai bine vândute parfumuri care poartă deloc întâmplător numele „Mitzah”, un parfum exclusivist, un parfum cald, ca un chihlimbar. Mitza Bricard a fost muza lui Christian Dior, legătura sa directă cu proiecția ideală a feminității. El a avut curajul să creeze parfumul amintirilor care i-a urmat în tăcere pe bărbații plecați la război. Parfumul ca o adiere rămas în liftul suspendat între etaje și persoane. A reprezentat rafinamentul salonului de Haute Couture din anii *50. A fost un parfum predestinat să fie urmat de decolteuri atent studiate, de mănuși și port-țigaret, de haine de nurcă și bijuterii perlate.

Parfumul „Mitzah” era chintesența și reflectarea acestei lumi, consideră experții. Creatorul Dior a fost atât de fascinat de personalitatea și bunul gust ale Mitzei Bricard, încât se spune că nu lua nicio decizie majoră fără a o consulta. Ajunsă în capitala modei, la Paris, pe când avea abia 20 de ani, românca de origine destul de incertă Mitza Bricard ajunge să fie în centrul atenției în saloanele mondene, iar ulterior începă să lucreze alături de revoluționarul designer Christian Dior, pe care îl însoțea peste tot. Director de creație foarte autoritar, Mitza nu respecta convențiile vremurilor în niciun domeniu, iar stilul ei vestimentar, strâns legat de personalitatea ei teribil de temperamentală, era o manifestare a trecutului ei tumultos și misterios – se spune că, la origini, ar fi fost damă de companie dar nu una oarecare, ci una foarte bine conectată în înalta societate, conexiuni păstrate și atunci când a practicat cu mare succes businessul de haute couture. Mica băsmăluță imprimată cu modelul pantera-print devine un element definitoriu în colecțiile lui Christian Dior.

Românca a impus în modă și în stilul lui Dior nuanțele de lila și imprimeurile „panthere-jungle”. Muza lui Dior și-a lăsat cel mai mult amprenta asupra liniei de pălării, iar creațiile ei erau un must-have pentru stilul vestimentar parizian. Cel mai cunoscut accesoriu creat de Mitza este un batic kaki, cu flori gri aplicate pe întreaga sa suprafață. În perioada anilor ’50, Mitza Bricard a reușit să iasă în evidență prin alura sa extravagantă, stilul său greu de definit și copiat, felul ei de a fi și ideile ei deosebite care inspirau colecțiile marelui designer. După moartea lui Christian Dior, în 1957, Mitza a continuat să-și impună bunul gust asupra produselor Casei Dior. Prima colecție creată după dispariția designer-ului a fost senzațională, continuând linia rafinamentului și eleganței desăvârșite a creatorului care a pus bazele casei de modă. Tiranica româncă a lucrat cu foarte tânărul pe atunci Yves Saint-Laurent, pe care Dior îl angajase după ce îi examinase schițele în grabă, preț de câteva minute.

Și în prezent, creațiile Dior încă păstrează influențele muzei marelui designer, Mitzei Bricard. Nuanțele de lila se regăsesc în creațiile Dior, iar animal print-ul, într-o variantă reinterpretată, inclusiv într-una din liniile de bijuterii. Unii spun că provenea dintr-o familie mixtă de spioni, agenți (cel puțin!) dubli, mama englezoaică și tatăl austriac, alții că era o prințesă rusoaică cu mama româncă, posibil evreică din Basarabia (aidoma actriței Nadia Kujnir-Herescu), iar alții că era româncă plecată la Paris ca damă de companie de lux pe când avea 19-20 de ani. Poveştile despre ea speculează o mulțime de versiuni ipotetice senzaționale de la rădacinile de prinţesă rusoaică, până la un posibil trecut în România. De fapt, trecutul ei este învăluit în mister Destul de contrariați, jurnaliștii au tot încercat să găsească, de unde de neunde, cât mai multe informații despre această scandaloasă și mereu provocatoare Mitza Bricard, care umplea saloanele pariziene cu bârfe mai mult decât neverosimile și povești de amor sfâșietoare. Niciunde nu se verifică vreo informație sau alta, dar asta nu îi șterge nimic din aura unei mare dive care avea Parisul la picioare.

Rivalii lui Dior de atunci erau Pierre Balmain și Cristobál Balenciaga, dar Dior câștigase piața prin creativitatea și îndrăzneala unor nume de referință în lumea modei: Raymonde Zehnmacker (șefa studioului), Marguerite Carré (conducătoarea atelierelor) și Mitza Bricard (stilistul șef), care își disputau supremația în micul imperiu din Avenue Montagne, 30 (unde se află și acum sediul companiei). Dar, înainte și după 1950, „Germaine” Mitza Bricard era văzută tot timpul în preajma lui Christian Dior. Dincolo de prietenia - cu accente amoroase - care îi lega pe cei doi, Mitza era șefa departamentului de creație și creatoarea pălăriilor Dior. Christian era efectiv fascinat de colaboratoarea sa și părea cu totul dependent de opiniile ei mai mult sau mai puțin subiective. Se spunea că niciodată nu era greu să o găsești deoarece întotdeauna românca era fie acasă, fie lua masa la Ritz sau bântuia pe la Dior. Dincolo de consistența bârfelor de salon, „Mitza a reprezentat pentru Casa Dior o sursă inepuizabilă de senzualitate, cu forme voluptoase drapate în blănuri moi și tigrate” (trimitere evidentă la obsesia stilistei pentru „animal print”).

Christian Dior întrevăzuse în adâncul femeii autoritare felina unduitoare și periculos de frumoasă, captivantă și mereu seducătoare. Dar aceeași muză l-a inspirat pe genialul creator și în realizarea unuia dintre cele mai bine vândute parfumuri, care poartă numele româncei ridicat la rangul de etalon al gustului ultrasofisticat, un parfum exclusivist, un parfum cald, ca o ambră unică. Parfumul era dulce, animalic și întrutotul devastator. Era „barbar și învăluitor, extravagant și misterios, bogat ca o blană, moale ca o mătase, profund și ușor totodată”. Mitza Bricard a fost muza ideală a lui Christian Dior, legătura sa directă cu proiecția ideală a feminității. El a avut curajul să creeze „parfumul amintirilor care i-a urmat în tăcere pe bărbații plecați la război; parfumul ca o adiere indefinită rămasă în liftul suspendat între etaje”. Românca era un personaj unic, pe care nu puteai doar să-l iubești, după cum nu puteai doar să-l urăști. Pe sub rochiile cu decolteu adânc sau cămăși, frumoasa și insinuanta Bricard nu purta nimic. Niciodată. Hainele erau îmbrăcate direct pe piele sau cel puțin asta scriau ziarele vremii, lucru pe care ea nu l-a infirmat niciodată, alimentând indirect legenda. Făcea paradă cu latura ei ușor promiscuă și senzuală, despre care presa de atunci nu mai contenea să relateze.

Se spunea că îi plac bărbații cu mult mai tineri decât ea, dar cu condiția sine qua non să fie niște dandy nu bine ci impecabil îmbrăcați. Nu-și făcea probleme în privința diferenței de vârstă, pentru că spiritualitatea ei făcea victime atât în rândul bărbaților, cât și în rândul femeilor - după cum atestau rumorile care o plasau în centrul unei revoluții morale nenumite. Știa să creeze vâlvă în jurul ei și îi plăcea la nebunie să fie în centrul atenției. Cu trăsături fine, un păr bogat, brunet, ascuns sub veșnicele turbane, buze cărnoase și ochi strălucitori, Mitza până la urmă reușea să prindă în mrejele ei până și pe cei mai aspri critici. Chiar dacă își doreau să o urască, aceștia ajungeau inevitabil s-o iubească și să citească pe nerăsuflate poveștile ei suculente de amor din rubricile de cancan ale tabloidelor epocii. Cel mai tare Mitza și-a pus amprenta pe linia de pălării a Casei Dior, creațiile ei fiind un must-have în high-life-ul parizian.

Una dintre cele mai cunoscute accesorii pentru cap este o basma kaki, cu flori de „plumb” (gri) aplicate delicat pe întreaga suprafață. Influențat de omniprezenta Mit(z)a(h) Bricard, designerul Christian Dior şi-a botezat faimosul parfum Miss Dior în onoarea surorii sale mai mici, Catherine, luptătoare în Rezistenţa franceză şi mare iubitoare de flori. Catherine Dior a avut mereu o relaţie foarte strânsă cu fratele ei mai mare, în ciuda faptului că felul ei de-a fi nu se potrivea cu un stil de viaţă în lumina reflectoarelor. Însă Catherine este mult mai mult decât „sora lui..." sau decât femeia care a dat numele unuia dintre cele mai cunoscute parfumuri din lume.

A fost o femeie cu convingeri ferme, o eroină a Rezistenţei franceze împotriva ocupaţiei naziste, a fost torturată şi a supravieţuit lagărelor de concentrare, trăind apoi din vânzarea de flori până la moartea ei, în 2008. Specialitatea ei erau trandafirii şi iasomia, adică exact acele flori care au stat la baza creării primului parfum al casei Dior, „Miss Dior”, în 1947. Catherine era cea mai mică din cei cinci fraţi. S-a născut în 1917, fiind cu 12 ani mai mică decât Christian, însă diferenţa de vârstă dintre cei doi nu i-a împiedicat să fie toată viaţa foarte apropiaţi. La începutul anilor 30 ai secolului trecut, familia Dior a primit o dublă lovitură: pierderea mamei şi falimentul, ceea ce l-a făcut pe capul familiei să părăsească Normandia natală şi să se mute în sudul Franţei. A luat-o cu el şi pe fiica cea mică, pe Catherine, instalându-se la Caillan, la 20 de kilometri de Grasse, oraş socotit astăzi capitala mondială a parfumeriei. „Christian Dior (...) mergea des (acolo) să-şi viziteze tatăl şi sora, iar acest lucru i-a permis să descopere parfumeria din Grasse", zonă unde se cultivau intens trandafiri şi iasomie, a declarat Frédéric Bordelier, preşedintele departamentului Brand Heritage al Casei Dior.

Destinul lui Catherine avea să cunoască o nouă turnură în 1941, în plin război mondial. Se afla la Cannes, pe Coasta de Azur, când a intrat într-un magazin ca să-şi cumpere un radio, iar acolo l-a cunoscut pe Hervé des Charbonneries. A fost dragoste la prima vedere şi, cu toate că Hervé era căsătorit, cei doi au început o relaţie care a durat toată viaţa. Tânăra şi-a urmat iubitul şi s-a înrolat în reţeaua franco-poloneză a Rezistenţei, care opera în sudul Franţei. Cei doi furnizau informaţii despre duşmanul german trupelor generalului De Gaulle şi aliaţilor. Catherine dactilografia la o maşină de scris - maşină păstrată şi astăzi de urmaşii ei - toate rapoartele, pe care le trimitea apoi la Londra. Cu prilejul călătoriilor ei la Paris, Catherine înnopta adesea în casa fratelui ei, cu toate că acesta nu era la curent cu activităţile ei în Rezistenţa franceză.

Avea să afle ulterior acest lucru, atunci când, la 6 iulie 1944, Catherine trebuia să se vadă cu o tovarăşă de luptă, în Piaţa Trocadero, însă în locul acesteia, la întâlnire au apărut agenţi ai Gestapoului, care au arestat-o şi au torturat-o. La 15 august 1944, în ajunul eliberării Parisului, Catherine a fost suită într-un tren şi deportată la lagărul de concentrare pentru femei din Ravensbrück (nordul Germaniei), de unde a ieşit abia în mai 1945. „I-au acordat toate medaliile de onoare posibile şi imposibile, în Franţa şi în Polonia, însă ea a fost mereu foarte discretă cu acest capitol din viaţa ei", spune Bordelier. Câţiva ani mai târziu, Catherine va depune mărturie într-un proces militar împotriva a 14 reprezentanţi ai biroului din Paris al Gestapoului, în care a fost nevoită să descrie torturile la care a fost supusă. „Domnule preşedinte, serios acum! Au fost oameni care au murit, iar noi acum discutăm detalii din cauza unor nenorociţi!", s-a înfuriat ea în timpul audierilor, când preşedintele tribunalului i-a cerut să vorbească în detaliu despre persoanele prezente. Totodată, Catherine s-a demarcat public de declaraţiile cu caracter neonazist ale nepoatei sale Françoise, care, în 1963, s-a măritat cu Colin Jordan, cea mai importantă figură a neonazismului în Marea Britanie.

După Război, autorităţile au recompensat-o pentru eroismul ei, oferindu-i o autorizaţie specială ca vânzătoare de flori proaspete în piaţa Les Halles din Paris. Şi astfel, Catherine s-a dedicat cultivării rozelor şi iasomiei în casa ei din Grasse, flori pe care le livra apoi maeştrilor parfumieri din zonă. Totodată, ea mergea frecvent la Paris pentru a vinde flori, dar şi pentru a-şi vizita faimosul frate. La fel s-a întâmplat şi în acea zi de iarnă, în 1947, în care s-a născut „Miss Dior”. Legenda spune că în acea zi, pe când fratele ei se chinuia împreună cu câţiva prieteni să găsească un nume pentru parfumul nou creat, Catherine a dat năvală în casa de pe Avenue Montaigne, la numărul 30, unde Christian Dior şi-a deschis primul magazin de modă, moment în care muza lui, românca Mitzah Bricard, a cărei mamă se spune că era englezoaică, a spus: „-Ah, uitaţi-o şi pe Miss Dior!". „-Miss Dior: ei bine, ăsta va fi numele parfumului meu!", ar fi răspuns Christian Dior...

...Mai multe asemenea povești fascinante în volumul „Mitza Bricard, muza lui Dior, și alte românce care au rescris istoria modei”, din Colecția Români și românce care au schimbat lumea, apărută la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro