În vara anului 1935, o Românie întreagă n-avea ochi decât pentru Maglavit, localitatea din Oltenia în care ciobanul Petrache Lupu pretindea că l-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu. Foarte repede, societatea s-a împărţit în tabere: unii i-au zis ciobanului analfabet „nebun“, alţii „sfânt“, iar unii au bănuit că-i vorba de o escrocherie. Cert e însă că puhoaie de oameni au pornit-o înspre Maglavit, convinşi de virtuţile tămăduitoare ale locului.

A fost un fel de Fátima a României! Cele trei secrete de la Fátima reprezintă o serie de viziuni și profeții care ar fi avut loc ca urmare a apariției Fecioarei Maria în fața a trei tineri păstori portughezi (nu foarte inteligenți!), Lucia Santos și verișorii ei, Jacinta și Francisco Marto, începând cu data de 13 mai 1917, cărora le-ar fi dezvăluit trei taine majore ale omenirii. Cei trei copii au afirmat că au fost vizitați de către o presupusă Fecioara Maria de șase ori între mai și octombrie 1917. Apariția este acum cunoscută sub numele de Maica Domnului de la Fátima. Potrivit interpretării catolice oficiale, cele trei secrete implică descrierea Iadului, Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial și încercarea de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea.

Izvoarele vremii arată că, în decurs de doar trei ani, pe la Maglavit, locul unde Dumnezeu i s-a arătat unui cioban oltean analfabet în vârstă de 17 ani, Petrache Lupu, s-au perindat peste două milioane de pelerini. Oameni care veneau şi pe jos de la sute de kilometri pentru a-l cunoaşte şi a se ruga alături de omul care l-a văzut pe Dumnezeu și i-a ascultat Cuvântul.

Pentru că Dumnezeu i-a vorbit și i-a spus meargă în sat, la preotul Nicoale Bobin, şi să-i povestească ce s-a întâmplat. Cum nu L-a ascultat, Dumnezeu i s-a arătat din nou, după o săptămână. Mai apoi, minunile au început să curgă la Maglavit, oamenii tămăduindu-se de boli dacă stăteau sub salcia plângătoare unde s-a petrecut viziunea.

Pelerinajul maselor a fost însă și o bună sursă de bani. Primul beneficiar a fost chiar preotul Bobin, iar apoi primarul, care taxa cu 500 de lei briştile ce transportau pasageri din halta Maglavit la locul procesiunii, deşi el tăia chitanţe de 120 de lei. Ulterior, Episcopul Vartolomeu Stănescu a avut chiar iniţiativa fondării unei bănci de scont cu banii strânși zilnic de la credincioşi. Banii despre care izvoarele vremii spun că erau puși în saci, cântăriţi şi duşi cu căruţele la gară, fără a fi număraţi în prelabil sau fără ca cineva să dea vreo socoteală despre felul în care erau cheltuiți.

Petrache Lupu (14 octombrie 1907, Maglavit – 14 decembrie 1994, Maglavit) a fost un cioban oltean fără știință de carte, care a pretins că a avut mai multe viziuni divine. În perioada interbelică s-a declanșat un fenomen de masă, Maglavitul devenind loc de pelerinaj pentru mulțimi de oameni. Timp de trei ani, începând din vara lui 1935, fenomenul Maglavit a mobilizat preoţi, politicieni, presă şi sute de mii de oameni simpli, iar autorităţile au pus la dispoziţie şi trenuri speciale. Ciobanul Petrache Lupu era considerat un sfânt în epoca în care a trăit.

Au trecut mai bine de 85 de ani când Petrache Lupu îi anunţa pe preoţii de la Maglavit că l-a văzut pe „Moşul". Viziunea ciobanului avea să creeze isterie naţională la jumătatea anilor '30. Potrivit Historia.ro, care a alcătuit un dosar de presă cuprinzător al cazului, Fenomenul Maglavit poate fi împărţit în două etape: anii 1935-1938, în care fenomenul cunoaşte maxima sa expansiune; şi anii 1938-1942, când interesul publicului se mută spre gravele probleme internaţionale, făcând astfel să pălească aura Sfântului de la Maglavit. Între anii 1930-1935, o secetă puternică decimează animalele şi pârjoleşte păşunile. Pe fondul acestei calamităţi naturale de proporţii şi al unei profunde crize religioase, apare ciobanul Petrache Lupu din Maglavit care, în anul 1935, are revelaţii cu Însuşi Dumnezeu-Tatăl la locul numit „La buturugi".

În mai multe zile de vineri i se arată „Moşul", transmiţându-i porunci către lume pentru îndreptarea spre biserică, spre dreapta credinţă. Vestea se răspândeşte ca un fulger, spre locul „arătărilor" îndreptându-şi paşii mii de oameni. După datele statistice s-ar părea că între anii 1935-1938 au trecut pe la Maglavit în jur de 2.000.000 de oameni. Isteria era generală. Pelerinii veneau din toate colţurile ţării, întrebuinţând toate mijloacele de transport. S-au organizat chiar şi trenuri speciale. Oamenii mai săraci preferau să vină la Maglavit chiar pe jos. Mulţi dintre ei dormeau prin pădure. Pelerinajul maselor s-a transformat într-o adevărată fabrică de făcut bani. Fondurile erau stânse pentru construirea unei biserici chiar pe locul unde a avut loc prima viziune. Lucrările au început în epocă, însă regimul politic s-a schimbat, iar după Război construcţia a fost sistată. Nici azi, când după anul 2000 a fost finalizată construirea bisericii finanţate cu fondurile obţinute din marketizarea viziunilor, nimeni nu ştie dacă la Maglavit a fost minune sau escrocherie.

Dezbaterile pe tema minunilor de la Maglavit au creat isterie naţională la sfârşitul anilor ’30. Pelerini din toată ţara au bătut sute de kilometri pentru a se ruga alături de omul care l-a văzut pe Dumnezeu. Mediatizată excesiv în ziarele vremii, viziunea ciobanului Petrache Lupu a fost motiv de dispută timp de mai mulţi ani. Regele Carol al II-lea şi legionarii s-au luptat în a-l exploata politic pe ciobanul, debil mintal, Petrache Lupu.

Difuzarea publică a cazului Petrache Lupu are accente ironice: doi ziarişti anunţă în ziarul de stânga „Dimineaţa" ceea ce avea să devină, poate, cea mai intensă dispută religioasă din interbelicul românesc. Cei doi jurnalişti cunoscuţi în epocă, Brunea Fox şi Samson Abramovici, au călătorit cu trenul, în acelaşi compartiment cu un preot de ţară, originar din Maglavit. Mergeau spre Băile Olăneşti. Cu această ocazie, au auzit de la acesta povestea unui cioban care pretindea că-L văzuse pe Dumnezeu. Ziariştii au simţit imediat mirosul unui reportaj de senzaţie şi au plecat urgent la Maglavit. În materialul apărut în numărul din 27 iunie 1935 al ziarului „Dimineaţa" scriau: „După o cale de jumătate de oră cu automobilul ajungem în comuna Maglavit (...) Toate satele prin care am trecut erau în fierbere. Sătenii au uitat de munca câmpului şi de necazurile secetei ca să discute, opriţi în mijlocul drumului, minunea".

După datele statistice s-ar părea că între anii 1935 şi 1938 au trecut pe la Maglavit în jur de 2.000.000 de oameni. Isteria era generală. Pelerinii vin din toate colţurile ţării, întrebuinţând toate mijloacele de locomoţie. Se organizează trenuri complete. Sunt oameni care vin pe jos de la mari depărtări, considerând drumul istovitor ca un ispăşitor de păcate. La de 14 septembrie 1935 însuşi Episcopul Vartolomeu al Râmnicului a venit să se roage la locul vedeniilor din Maglavit. De-a lungul şoselei, câteva zeci de mii de oameni se închinau înşiraţi pe două rânduri. La acea slujbă s-a speculat că ar fi fost cam 100.000 de credincioşi.

Toată lumea s-a întrebat dacă Petrache Lupu era sau nu sănătos la cap. Ciobanul singur spunea că a fost reformat din armată după un tratament contondent, fără rezultat, căci era bănuit că simulează prostia şi mutismul. De fapt el nu a fost mut, ci „cepelea”g (peltic, sâsâit) şi cu un vocabular redus. În fişa întocmită în registrul Cercului de recrutare Craiova, cu nr. matricol 13830, stă scris că la vizita medicală, din data de 20.11.1929, a fost amânat cu diagnosticul: otită medie supurată. Peste un an verdictul este „debilitate mintală”. Peste un alt an, la consult, este lăsat la vatră, fiind dispensat medical. Clasat „Impropriu serviciului militar, pentru surdo-mutism provenit din sifilis ereditar". Totuși, câteva luni mai târziu, o comisie condusă de ilustrul doctor Gheorghe Marinescu, i-a atestat lui Petrache Lupu integritatea psihică. Rezultatul: „E mult mai normal decât mulţi dintre noi şi e de o dezinteresare absolută". La adăpostul acestui verdict, Regele Carol al II-lea poate coborî în arenă, mai ales că Petrache avea şi pentru el „o vorbă" din partea „Moşului".

În 1938, Petrache Lupu vinde două oi din curte şi pleacă la Bucureşti, unde este primit de Rege. Atunci, nimeni nu a ştiut ce au vorbit. În toamna anului 1958, însă, în plin regim comunist, preotul I. Ionescu, reprezentant al Episcopiei Craiova, a reuşit să aibă o discuţie clandestină cu ciobanul. Acesta i-a mărturisit că i-a transmis regelui că „Moşul" l-a trimis să-i spună să-şi întrerupă relaţia adulteră cu Lupeasca, să-şi ia înapoi nevasta părăsită şi să fie în rândul lumii, că, dacă nu va face aşa, îşi va pierde tronul şi va fi rău pentru ţară. „A lăsat capul în jos /Carol al II-lea/ şi n-a spus nimic, şi eu am plecat, dar a venit ce-a venit şi peste el şi peste ţară, fiindcă n-a ascultat ce i-am spus din partea «Moşului»".

Cu siguranţă că Maglavitul n-ar fi atras atâta puhoi de oameni, dacă n-ar fi existat acele „minuni" şi vindecări miraculoase. Nu Petrache vindecă atingând sau binecuvântând pe cei suferinzi, ci rugăciunile făcute „La buturugi" şi apa care picură din sălciile făcătoare de minuni.  Orbii încep să vadă, paralizaţii încep să meargă. Sunt numeroase cazurile în care bolnavii s-au înzdrăvenit. Astfel, o fetiţă de şase ani, surdo-mută din naştere, se vindecă numai apropiindu-se de stâna ciobanului. O altă fetiţă, a lui Marian Coveianu din Amzuleşti, fiind de asemenea surdo-mută din naştere, se vindecă la locul „minunilor", unde, în urma rugăciunilor alături de cioban îşi recapătă glasul şi auzul. Un oarecare Gheorghe Pricop, tocmai din judeţul Baia, venit surd, s-a făcut bine și el. Cu toate astea, doctorul Viorel Popescu, inspector sanitar, atrage atenţia că gesturile ciobanului nu sunt nici de binecuvântare, nici de implorare, ci gesturi dezordonate, neadecvate ca discurs. 

Venirea comuniștilor la putere constituie o modificare dramatică a destinului ciobanului „profet”. În luna august 1949, Petrache Lupu este ridicat de Securitate, închis la Jilava şi „reeducat". Întors acasă, abătut, se închide în el şi nu mai vorbeşte cu nimeni. Moare în anul 1994, fără să apuce să spună „vorba mare", este îngropat în cimitirul din localitate, iar, în 2009, este dezhumat şi reîngropat în curtea Mânăstirii Maglavit.

Minunile nu-i ieşeau de fiecare dată ciobanului profet. Petrache Lupu însuşi se cam spăla pe mâini atunci când i se spunea că un bolnav nu s-a vindecat: „Ce să-ţi fac, ai păcate grele, roagă-te la «Moşu'», du-te la locul vedeniei şi roagă-te; aşteaptă!". După trei zile de rugăciuni, fie că se făceau bine sau nu, prin consimţământul ciobanului, oamenii trebuiau să părăsească locul. După anul 1940, fenomenul începuse deja să pălească, războiul şi mai apoi venirea comuniştilor la putere încheie practic pelerinajul spre Maglavit.

Istoricul Alex Mihai Stoenescu afirmă (în Historia, nr. 103, iulie 2010): „Viziunea lui Petrache Lupu şi pelerinajul a zeci de mii de oameni care se porneşte spre Maglavit au fost exploatate politic într-un moment de tensiune între Mişcarea Legionară a lui Corneliu Zelea Codreanu şi regele Carol al II-lea. Legionarii, care au înfiinţat la Maglavit o «Casă verde», au lansat ideea că mesajul divin trimis prin vocea stranie a lui Petrache Lupu este o confirmare a mesajelor religioase şi mistice pe care le lansau chiar ei de un deceniu în lumea românească, iar Regele, alarmat cumva de implicarea legionară în pelerinajul de la Maglavit, a observat cu precizie efectul unui mesaj direct şi simplu asupra populaţiei". Astfel, Carol al II-lea, ajunge să boteze un copil al ciobanului. La eveniment, Regele este reprezentat de un general. Darul de botez este unul foarte consistent pentru acele timpuri: 15.000 de lei. Regele încearcă să preia şi „Afacerea Maglavit", cu toate beneficiile materiale, numai că problemele de politică externă se acutizează şi, treptat, îşi pierde interesul.

Ciobanul analfabet Petrache Lupu, cel care se descria ca fiind un fost „bolnav de bubat şi  rămas tare de urechi şi de vorbit", avea 28 de ani când s-a întâlnit prima dată cu Dumnezeu, „Moşul", cum îi spunea el, i-a apărut într-o zi de vineri, pe 31 mai 1935. Din mărturisirile făcute preotului satului Nicolae Bobin (cel care avea să gestioneze la început toată afacerea, obţinând imense avantaje materiale), Dumnezeu i-a apărut ca: „un moş bătrân cu barba albă şi lungă până la brâu, mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. Faţa îi era acoperită tot de păr din care se vedeau ochii, care erau albaştri ca şi cerul, nasul şi gura. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea de frumos, dat peste cap şi care-i acoperea corpul până jos la degetele picioarelor." „Moşul" levita cam la două palme de pământ. Îi spune să nu-i fie frică şi-l îndeamnă: „Să te duci să spui la lume, la părintele, la primărie şi la biserică, că, dacă nu se potoleşte, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la biserică, atunci foc, atunci ne rupe muncile". Fiindu-i teamă că va râde lumea de el, iniţial n-a spus nimic la nimeni. În a doua vineri (7 iunie 1935) se întâlneşte cu „Moşul" în acelaşi loc ca prima dată şi este mustrat că a tăcut. Promite că va spune, nu o va face şi în următoarea vineri iar îi apare „Moşul". Abia acum îi face cunoscute cuvintele. Şi poate lumea chiar ar fi râs de el, dacă nu ar fi constatat cu toţii că mutul vorbea…

…Multe alte povești fascinante în volumul Fenomenul Maglavit și alte minuni petrecute pe teritoriul românesc”, din colecția Istorii secrete, apărută la Editura Integral.

Dan-Silviu Boerescu

 

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro