Nadia Gray, românca de o frumuseţe răpitoare, care îi furase inima şi scriitorului Ionel Teodoreanu, l-a îngenuncheat şi pe celebrul regizor Federico Fellini, care a distribuit-o într-o scenă memorabilă din La Dolce Vita. Istoria cinematografiei reţine că, graţie talentului şi farmecelor irezistibile, Nadia Gray a avut parteneri de scenă celebri, precum Frank Sinatra şi Audrey Hepburn. Prima întâlnire cu scena a tinerei talentate a avut loc la vârsta de 15 ani. Atunci, Nadia Kujnir-Herescu, născută la Bucureşti, pe 23 noiembrie 1923, a debutat la Majestic. De aici, parcă toate uşile i s-au deschis, iar plecarea din ţară în 1940 a însemnat drumul unei cariere spectaculoase spre Hollywood.

Viaţa Nadiei chiar bate filmele pe care le-a făcut. Prima ei mare iubire, nerăspunzând amorului pătimaş al scriitorului Ionel Teodoreanu, a fost aristocratul Constantin Cantacuzino. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Nadia îl întâlneşte într-un avion pe cel care avea să-i devină soţ. El era pilot, iar ea, pasageră. Un incident nefericit, un motor al avionului care a luat foc, nu a umbrit dragostea fulgerătoare dintre cei doi. (www.adevarul.ro) Constantin Cantacuzino (cunoscut publicului larg ca Bâzu, 11 noiembrie 1905 - 26 mai 1958) a fost un aviator român, unul dintre aviatorii militari de elită al celui de-al Doilea Război Mondial, membru al istoricei familii Cantacuzino. S-a născut la București. Tatăl său a fost Mihai Cantacuzino, iar mama sa Maria Rosetti, amândoi descendenți ai unor vechi familii boierești. (După moartea soțului său, Maria „Maruca” Rosetti s-a recăsătorit cu George Enescu.) Constantin Cantacuzino a fost căsătorit cu actrița de origine basarabeană Nadia Kujnir-Herescu (Nadia Gray) și este tatăl scriitoarei Maria-Ioana Cantacuzino (Oana Orlea). În 1939, Constantin Cantacuzino a câștigat concursul național de acrobație aeriană cu avionul său Bü 133 Jungmeister, iar în 1941a fost numit pilot șef al companiei naționale de transport aerian Lares, precursoarea interbelică a societății naționale de transport aerian cunoscută ca Tarom.

Pasiunea lui pentru aviație s-a manifestat nu numai prin practicarea acestei meserii ci și prin activitatea de concepție tehnică. Astfel, el este autorul brevetului de invenție nr. 815.211, cu titlul „Dispozitiv ce arată simultan ora în unități uzuale de măsurare a timpului și în unități uzuale de măsurare a arcului", depus la 19 decembrie 1936 la Direcția de Proprietate Industrială din cadrul Ministerului Comerțului și Industriei din Franța și acceptat la 5 aprilie 1937. Constantin Cantacuzino fost un motociclist pasionat, câștigand multe curse și stabilind un record mondial la cursa Paris - București. De asemenea, a jucat tenis și a fost căpitanul echipei Române de hochei pe gheață la Campionatul Mondial din 1933. În Al Doilea Război Mondial, a efectuat un număr record de 608 misiuni aeriene de luptă, fiind distins cu ordinul „Mihai Viteazul”.

Împreună cu familia, a părăsit România la instaurarea comunismului, și s-a refugiat la Paris, iar ulterior în Spania. Nadia Gray (23 noiembrie 1923, București – 13 iunie 1994, New York) s-a născut dintr-un tată rus și o mamă basarabeancă și se numea Nadia Kujnir-Herescu. S-a căsătorit cu celebrul prinț Constantin („Bâzu") Cantacuzino. Împreună cu acesta, a părăsit România la sfârșitul anilor 1940, după Al Doilea Război Mondial, la instaurarea comunismului, și s-a refugiat la Paris. Mai târziu, cuplul avea să se stabilească în Spania. A debutat în film în 1949, jucând în The Spider and the Fly, apoi în Top Secret (1952), Casa Ricordi (1954), The Captain's Table (1959), La dolce vita (1960), Candide ou l'optimisme au XXe siècle (1960), Mr. Topaze (1961), Maniac (1963), The Oldest Profession (1967), Two for the Road (1967), The Naked Runner (1967). 

...Deşi a fost un mare cuceritor de inimi, autorul îndrăgitei trilogii La Medeleni n-a reuşit să intre în graţiile actriţei de origine română Nadia Gray. Destinul n-a vrut ca Ionel Teodoreanu, unul dintre cei mai arătoşi bărbaţi din istoria literaturii române, să se apropie de acest „exemplar de lux al frumuseţii feminine“.

 Prozatorul născut la Iaşi în 1897, care avea să fie recunoscut pentru scrierile sale ce evocă în stil inconfundabil copilăria şi adolescenţa, şi-a câştigat existenţa ca avocat, dar a rămas fidel literaturii. Scrisul i-a ocupat cea mai mare parte a timpului liber, iar cele mai multe cărţi ale sale s-au născut în lungile zile de vară, când, obosit să pledeze în procese, se retrăgea împreună cu familia la Mănăstirea Agapia din Neamţ. Acolo, în cerdac, scria până după-amiază. După ce punea punct, povestesc cei care l-au cunoscut, se plimba cu soţia sa (născută Maria Ştefana Lupaşcu, ea însăşi scriitoare, având pseudonimul Ştefana Velisar) şi se juca cu cei doi copii ai săi, Ştefan şi Osvald Teodoreanu. Despre scris nu se poate spune că a fost doar o pasiune pentru avocatul Ionel Teodoreanu, care a semnat volume speciale ale literaturii române -, Uliţa copilăriei (1923), La Medeleni (1925-1927), În casa bunicilor (1938), Lorelei (1935) etc. -, fiindcă literatura i-a fost vocaţie şi profesie. Printre pasiunile sale s-au numărat însă sportul, în special patinajul şi boxul.

Frumos şi melancolic, preocupat de subtilităţile sufletului omenesc, Ionel Teodoreanu a stârnit pasiuni printre destule reprezentante ale sexului frumos. Cele mai multe dintre aceste amoruri au rămas învăluite în mister şi li s-a pierdut urma în istorie. Însă o iubire neîmpărtăşită, survenită după 1938, când autorul s-a mutat la Bucureşti,  a fost dezvăluită de Vlaicu Bârna, prieten al scriitorului: „Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine, Nadia Gray. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă". Acelaşi evocator a elucidat enigma: „Frumoasa neîndurată de pe scenă era Nadia Cantacuzino, soţie a aviatorului Bâzu din istorica familie aristocrată, şi graţiile ei au strălucit şi după plecarea din ţară, distribuită în filme sub numele de Nadia Gray. De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului sau frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de mililitri de vin îndoit cu apă".

Nadia Gray, ajunsă în capitala Franţei, şi-a consolidat cariera actoricească. A debutat în film în 1949, în pelicula franco-austriacă  L'Inconnu d'un soir. Avea să joace apoi roluri de mai mică sau mai mare întindere. Printre celebrităţile alături de care a fost imortalizată pe peliculă se numără Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica sau Errol Flynn. Poate că cel mai cunoscut rol al său a fost în La dolce vita (1960), capodopera lui Fellini. În acest film celebru, o puteţi vedea jucând o bogătaşă care-şi sărbătoreşte divorţul la o petrecere din propria locuinţă, printr-un număr de striptease.

După moartea soţului, survenită în 1958, Nadia Gray, aşa cum a rămas în istoria filmului, avea să se stabilească în SUA la sfârşitul anilor '60, graţie căsătoriei cu  tatăl actriţei Linda Gray din serialul Dallas, cu care a pornit spre California. Românca nu a trecut neobservată la Hollywood, ajungând să joace în filme alături de Audrey Hepburn şi Frank Sinatra. În 1967, se căsătorește a treia oară cu avocatul newyorkez Herbert Silverman. În 1976, a renunţat la cariera de actriţă de film la Hollywood, preferând să devină cântăreaţă de cabaret. La 13 iunie 1994, când locuia în Manhattan, s-a stins la vârsta de 70 de ani, în urma unui atac de cord. 

...Multe alte povești tulburătoare în cartea „Vedete de la Holywood cu origini în România” din colecția „Români și românce care au schimbat lumea”, editată de Integral.

Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro