Controversatul Bokassa, autoproclamat „Împărat al Imperiului Centrafrican”, a rămas în istorie drept, probabil, ultimul șef de stat ...canibal din secolul XX, multe surse afirmând că, după detronare, în frigiderele sale ar fi fost găsită carne de om pe alese. Republica Africa Centrală și-a câștigat independența față de Franța pe 13 august 1960. La 31 decembrie 1965, Bokassa, fost locotenent centrafrican din armata franceză, a organizat un puci, în urma căruia a ajuns să cumuleze funcțiile de președinte, prim-ministru și ministru al apărării(!). În 1976, generalul Jean-Bédel Bokassa, admirator înfocat al lui Napoleon Bonaparte, s-a autoproclamat „Împăratul Bokassa I” și a transformat Republica Centrafricană în „Imperiul Centrafrican”.

Multe abuzuri fuseseră denunțate de presa franceză încă din epoca președinției, dar costisitoarea și fastuoasa încoronare, într-o țară cu nivelul de viață foarte scăzut, și abuzurile mult mai mari care au urmat, mergând până la acuzațiile de canibalism împotriva lui Bokassa, au desconsiderat rapid noul regim. Bokassa a domnit prin teroare până în 1979, an în care a fost detronat în urma operațiunii Barracuda, organizată de Franța. După detronare a plecat în exil în Libia, Coasta de Fildeș și Franța. A revenit în țară cu gândul de a organiza o nouă lovitură de stat „imperială", dar a fost arestat și condamnat la moarte prin spânzurare, în 1986, pedeapsa fiind ulterior comutată la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat în 1996 și a murit în același an, în vârstă de 75 de ani, în urma unui atac de cord.

Jean-Bedel Bokassa a avut 18 neveste și 39 de copii legitimi. Printre soțiile sale s-a numărat și românca Gabriela Drâmbă, presupus ofițer al Direcției de Informații Externe (DIE), cu care a fost căsătorit între 1975 și 1977.

România recunoscuse noul stat la 6 februarie 1968. În vara anului 1970, președintele Bokassa a fost invitat la București. În contextul pregătirii vizitei, în iunie 1970 a fost deschisă și ambasada Republicii Centrafricane. Vizita sa în România a avut loc între 11 și 16 iulie 1970. În perioada 16-18 martie 1972, Nicolae Ceaușescu a efectuat vizita de răspuns.

Relația dintre Bokassa și Gabriela s-a soldat și cu un copil, o fată. Anne de Berengo este rodul iubirii dintre temutul lider centrafrican Jean-Bedel Bokassa si traducătoarea româncă Gabriela Drâmbă. Îndrăgostit, Bokassa a vrut-o de soție cu orice preț, iar prietenul său Nicolae Ceaușescu i-a înlesnit acest capriciu amoros, după ce a primit un telex disperat de la acesta. Gabriela a devenit, astfel, cea de-a 12-a soție a dictatorului acuzat de practice alimentare bizare. Din iubirea lor s-a născut o fetiță, Anne Bokassa de Berengo, fiica româncă a despotului african.

Gabriela Drâmbă a fost între 1975 și 1977 soția Împăratului Africii Centrale, iar acum locuiește singură la București. În jurul ei a planat aproape 30 de ani un mister absolut. Cu toate că publicații celebre din întreaga lume – precum „New York Times”, „The Sun” sau „Paris Match” – au încercat să-i cumpere povestea fabuloasă, ea n-a vorbit niciodată.

Fostul sef al spionajului românesc Ioan Mihai Pacepa a acuzat-o în cartea sa Orizonturi roșii de colaborare cu Securitatea ceaușistă, spunând că în 1975 ea ar fi fost infiltrată în patul lui Bokassa ca spion. Gabriela Drâmbă a tăcut însă. Însă Cancan.ro a dezvăluit o parte dintre miturile create în jurul ei.

Femeia păstrează discreția asupra vârstei, așa cum a păstrat și discreția asupra vieții ei: „Nici măcar prietenii mei de suflet nu știu povestea adevărată! Tot ce
s-a spus până acum, tot ce s-a scris a fost doar legendă!”.
Despre ea s-a scris inclusiv că ar fi fost dansatoare și că l-ar fi cunoscut pe Bokassa la București, unde acesta s-a întâlnit cu Nicolae Ceaușescu. Astfel, ar fi fost infiltrată în patul temutului dictator african de către Securitate. La acea vreme, Gabriela avea în jur de 20 de ani. „N-am fost niciodată dansatoare. Nici nu știu să dansez. Eram traducător de limbă franceză și engleză și nu eram nici măcar membră de partid. După ce Bokassa vizitase România, am plecat acolo cu un ansamblu folcloric. Era nu știu ce sărbătoare la ei! Până când am ajuns în capitala Bangui nici măcar nu-l văzusem. Acolo l-am întâlnit pentru prima oara pe fostul meu soț. Nu eram acolo ca damă de companie, ci, repet, ca traducător. Pentru Bokassa fusesera trimise <<la pachet>> alte doua fete, dansatoare: una Mariana si una Claudia!”. De altfel, din mărturia Gabrielei Drâmbă reiese că acea Claudia a fost preluată de la aeroport, separat de grup, și dusă la palatul lui Bokassa. „Am stat doua săptămâni acolo. Bokassa ne-a prezentat mai multe locuri și simțeam că are ceva pentru mine. Când am revenit în țară a început nebunia. Am înțeles că i-a trimis un fax lui Ceaușescu în care îi cerea voie să mă ia de nevastă!”.

Drama Gabrielei a început în acel moment. Era logodită, dar Securitatea a „convins-o” să urce în avion și să plece la Bangui (în Africa Centrala), ca să se mărite cu Bokassa. Se spune că Nicolae Ceaușescu ar fi obținut în schimbul ei 10% din profitul minelor de diamante de pe teritoriul Africii Centrale. „Nu vreau să spun mai multe, dar am fost marcată pentru tot restul vieții. Nu era alegerea mea, ci am fost forțată! M-a chemat la el și Ceaușescu. N-are rost să spun ce am discutat. Nu mi-am luat adio nici de la logodnicul meu, nici de la familie. Pe avion, mă gândeam că n-am să mă mai întorc niciodată în țară! De trocul cu diamante nu știu nimic. Dacă s-a negociat ceva, a fost fără știința mea”, a adăugat Gabriela.

După ce a aterizat la Bangui, a fost luată de o escortă impresionantă și dusă la palatul prezidențial din Bangui. Nunta a avut loc imediat și a fost faraonică. A fost ca o veritabilă sărbătoare națională pentru Africa Centrală. „Am trăit acolo aproape trei ani. Nu l-am iubit niciodată pe Bokassa, dar nu puteam evada. Eram păzită peste tot zi și noapte. În casă, erau trei bone și niciun bărbat nu avea voie pentru că sotul meu era foarte gelos! Nu ieșeam din palat decât la întâlniri oficiale, la dineuri pentru opere de caritate sau în vizite de stat în străinătate. În fiecare caz, mergeam cu Rolls Royce sau Mercedes 600 cu câte 12 motocicliști ca antemergători. Eram păziți și eu și soțul meu extrem de drastic”, a adăugat fosta primă doamnă a Africii Centrale.
Bucătarul despre care s-a spus că Bokassa l-a ucis întrucât ar fi fost amantul Gabrielei era – își amintește femeia – „un amărât de bătrânel, gras și mic de statură”. „De ce să-l omoare? I-am fost fidelă lui Bokassa. Chiar dacă voiam să fac ceva, era imposibil. Este o minciună că omora bărbați pentru că aș fi avut vreo legătură neprincipială cu ei. E ca și minciunile care s-au tot vehiculat despre fostul meu soț, cum că acesta era canibal. Felul lui de mâncare preferat era vită cu legume africane. Nu mânca oameni!”, a continuat fosta doamnă Bokassa.

Dictatorul african a iubit-o enorm pe Gabriela. Chiar i-a făcut un palat, cu un domeniu uriaș, pe care se afla și un lac populat de crocodili! „Aveam maimuțe, multe animale exotice la palat. Erau ținute în țarcuri. Soțul meu s-a purtat foarte frumos. N-a ridicat niciodată mâna la mine, nu m-a jignit…” În ciuda acestei situații, el era extrem de gelos, iar ea nu l-a putut iubi, deși i-a dăruit o fiică, pe Anne de Berengo Bokassa, născută pe 6 septembrie 1976. Ba, mai mult, a încercat chiar să recurgă la un gest disperat: „Îmi doream să mor. Atunci i-am spus că vreau să mă întorc în țară, la familia mea. De teama unui scandal diplomatic, el a acceptat cu greu să divorțăm. Urma să fie încoronat Împărat și nu avea nevoie de scandal!”.
Așa a „evadat” Gabriela Drâmbă din Africa Centrală. Ea a revenit la București în jurul vârstei de 23 de ani și s-a înscris la Facultatea de Medicină. „Nu e adevărat că am fugit în Franța și că aș fi luat valize cu diamante. M-am întors, într-adevăr, cu mulți bani, pe care mi i-a dat fostul soț de bunăvoie.”

Pe logodnicul de care s-a despărțit în 1975 nu l-a mai văzut niciodată. „N-aș putea să-l caut și să mă uit în ochii lui. I-am pricinuit și așa atunci multă durere!”, a mai recunoscut ea. Gabriela Drâmbă părea că încă nu și-a luat o piatră de pe inimă: „Încă mai sunt foarte multe lucruri pe care nu le-am spus. Dar acestea mă dor și nu vreau să le mai dezgrop. Sunt acolo, în sufletul meu, și așa vor rămâne mereu!”.
…Înaltă, blondă, cu părul lung și ochi albaștri, ex-Împăratul a fost imediat fascinat de frumusețea româncei de 20 de ani. După ce Gabriela s-a întors în România, dictatorul african i-a trimis faxuri peste faxuri lui Nicolae Ceaușescu, în care-și exprima dorința ca ea să revină la Bangui, ba chiar într-unul a cerut-o de soție. Câteva săptămâni mai târziu, românca abia ieșită din adolescență a luat calea capitalei centrafricane. Se spune că, în cele câteva săptămâni de suspense, Bucureștiul ar fi negociat dur și, pentru ochii frumoși ai Gabrielei, Ceaușescu ar fi obținut un procent semnificativ (10%?) din profitul minelor de diamante de pe teritoriul Republicii Centrafricane. (De remarcat că, în epocă, două treimi din bugetul acestei țări provenea din producția și comerțul cu diamante! De altfel, la vizita oficială a lui Ceaușescu la Bangui, soția sa Elena a primit în dar din partea dictatorului african o somptuoasă garnitură de bijuterii, compusă dintr-un colier, o brățară, o pereche de cercei și un pandantiv din aur alb, toate împodobite cu diamante de calitate, destul de măricele. Ceaușescu, în schimb, i-a oferit lui Bokassa un aparat de radio marca „Dâmbovița” ambalat într-o cutie ieftină de lemn!)

Căsătoria lui Bokassa cu românca a avut loc în aprilie 1975, Gabriela devenind astfel cea de-a 12-a soție (dintr-un total de 18!) a dictatorului. Împreună, au avut o fetiță, pe Anne, alintată Titina, pe care Bokassa o adora. Relaţia dintre Ceauşescu şi Bokassa a alimentat şi fanteziile(?) lui Ion Mihai Pacepa, publicate în Orizonturi roşii. Cea mai cunoscută legendă rămâne povestea acestei femei, Gabriela, „dăruită“ –dintr-o selecție mai mare - de Ceauşescu lui Bokassa pentru „cimentarea“ relaţiilor bilaterale.

Cum a ajuns românca noastră acolo a relatat și Ştefan Andrei, fostul ministru de externe al lui Ceaușescu. „A mers un ansamblu artistic condus de Vasile Pungan şi cineva de la Securitate. Şi ca interpretă de franceză au ales o fată, angajată de Securitate, care trăia la Bucureşti cu un italian. Lui Bokassa i-a plăcut de interpretă. Şi, la încheierea programului, a cerut să rămână acolo. Ăştia au vorbit în ţară şi au primit aprobarea să o lase. A rămas şi gravidă, şi ea nu ştia dacă e cu italianul, de dinainte de a pleca acolo... sau cu Bokassa. Până la urmă a născut, a stat ceva ani, el i-a dat la plecare cadouri consistente... A revenit la Bucureşti, a făcut Facultatea de Stomatologie... A mai fost un episod cu Bokassa şi interpreta. După doi-trei ani de zile, mă sună Ceauşescu de-acasă: «-Măi, Andrei, vezi că Bokassa mă caută aicea, vorbeşte tu cu el, şi vezi ce vrea». Mi-au făcut legătura şi aud: «-Aici este Bokassa, L’Empereur. Mă cunoaşteţi?»; «-Da, domnule, v-am văzut şi în România, şi la Bangui»; «-Uite, sunt aici cu fetița şi fata strigă mereu Maman, maman!. Vorbiţi cu prietenul meu Ceauşescu, să vină maică-sa aici, să stea cu fata...». Ceauşescu le-a dat celor de la Securitate misia să-i organizeze plecarea, nu ştiu cât a stat acolo, când s-a întors... Când a venit în România, Bokassa ne-a cerut iarăşi femeie, nevastă-sa era gravidă. I-au pus la dispoziţie una de-a Securităţii, braşoveancă, avea nume unguresc. El pusese ochii pe Ana Toma, cântăreaţa de muzică populară, abia am salvat-o“.

Gabriela locuiește acum la Bucuresti, unde are afaceri imobiliare. Foștii săi angajați o descriu ca pe o femeie dură și rece. Răceala ei și-ar fi pus amprenta și asupra relației cu fiica sa, Anne, rodul căsătoriei cu dictatorul Jean-Bedel Bokassa. Cele două femei nu sunt foarte apropiate. Anne Bokassa de Berengo are acum 45 de ani și trăiește în Franța, la Reims. Duce o viață liniștită, în anonimat, și refuza să aiba orice contact cu presa, în special cu cea din țara mamei sale. Este lider sindical în Confederația Generală a Muncii (Confederation Generale du Travail), iar singurele apariții în mass-media au fost legate de rolul de negociator sindical pe care l-a avut în câteva greve locale. „Matușa mea, Anne Bokassa, nu vrea să acorde niciun interviu. Nu a făcut-o în trecut și nu o va face nici de acum încolo. Vă mulțumim pentru interesul pe care-l aveți față de familia Bokassa”, a transmis presei române nepotul lui Anne Bokassa, „Prințul” Jean-Barthelemy Bokassa.
Ziarul Cancan a încercat s-o contacteze și telefonic. Aceasta nu dorește să aibă, însă, de-a face cu nimeni din țara natală a mamei sale. Inițial, ea a răspuns la telefon, dar, în momentul în care i s-am spus că este sunată din România, a închis brusc, activându-și apoi căsuța vocală.

Se spune că Gabriela a făcut față cu greu geloziei bolnăvicioase a soțului sau. În timpul procesului în care Bokassa era acuzat, printre altele, de canibalism, gărzile sale de corp au povestit că, în 1977, dictatorului i-ar fi ajuns la ureche că Gabriela ar avea trei amanți. Identificați, aceștia ar fi fost arestați și executați într-un mod crunt: au fost bătuți cu lanțurile până și-au dat ultima suflare. Gabriela a trăit alături de Bokassa vreme de trei ani, acesta acceptând divorțul doar după ce ea a amenințat că se sinucide. După ce a fost răsturnat de la putere și și-a petrecut aproape două decenii în exil, dictatorul a murit în 1996, în urma unui atac de cord.

Răzvan Grădinaru

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro