Ca orice mare personalitate, Nadia a avut o viață ieșită din comun, de o complexitate aparte... dar este și ea om, cu toate trăirile unui om, în funcție de contextele istorice pe care le-a traversat! A cunoscut mulți oameni de diferite facturi dar și multe structuri au fost interesate să-i manipuleze în fel și chip destinul! Câtă vreme ea neagă sau nuanțează multe dintre aceste povești, suntem datori, în primul rând, s-o credem pe ea! Pe de altă parte, există multe documente în arhivele declasificate și mulți martori ai evenimentelor care nu sunt neapărat pe aceeași lungime de undă...

Cine era mustăciosul brunet Constantin Panait? Cu doar câteva săptămâni înainte de izbucnirea Revoluţiei din 1989, Nicolae Ceauşescu şi autorităţile comuniste au avut parte de un veritabil cutremur. Nadia Comăneci, gimnasta de nota 10, cea mai cunoscută sportivă a României, a trecut clandestin în Ungaria, iar de acolo a ajuns în America. S-a întâmplat în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989. Fuga din ţară a Nadiei Comăneci a rămas învăluită până astăzi în mister.

La mai bine de trei decenii de la momentul în care brandul numărul 1 al României, Nadia Comăneci, a evadat din chingile regimului communist aflat în agonie, multe lucruri au rămas în ceaţă. Singura persoană care ar putea face lumină în acest caz ar putea să fie chiar Nadia Comăneci, pentru care subiectul fugii din România a fost mereu unul tabu. Interviurile în care vorbeşte despre acele zile în care a fost fugară se pot număra pe degete, iar declaraţiile - nelămuritoare. „În 1989, venise timpul să plec. Decizia a fost dificilă deoarece mi-a afectat familia. Am avut puţin timp de gândire, dar, sincer vă spun, mi-am urmat intuiţia. Altcineva a venit cu ideea, eu doar am acceptat. Am ajuns la graniţă, am fugit printr-o zonă interzisă şi, după ce am ajuns în Ungaria, am traversat graniţa în Austria. A fost periculos, dar nu aveam altă alegere... Nu am putut să le spun celor din familie că voi pleca. Am plecat având la mine doar hainele pe care le purtam în acea zi. Cu familia am luat legătura abia după Revoluţie“, declara Nadia, în 2012.

Reporterii Weekend Adevărul au pornit pe urmele Nadiei, la graniţa cu Ungaria, încercând să refacă traseul gimnastei din mărturiile unora dintre cei care au fost implicaţi în fuga ei, cu doar două săptămâni înainte de startul mişcărilor care au dus la răsturnarea regimului communist.

La sfârşitul lui noiembrie 1989, pe o vreme geroasă, Nadia Comăneci, care avea 27 de ani la vremea respectivă, a ajuns în militarizatul Cenad, localitate de frontieră. A participat la o petrecere, iar apoi a plecat în Ungaria, în timp ce grănicerii s-au făcut efectiv nevăzuţi în zonă. A ajuns lejer în Austria, unde, la Ambasada SUA din Viena, i s-au făcut documentele, iar apoi a fost îmbarcată într-un avion privat cu destinaţia New York. Iniţial, s-a stabilit la Montreal, în Canada, unde a lucrat, câştigând bani din reclame şi prezentări de echipamente sportive.

Îl reîntâlneşte pe Bart Conner, fost campion olimpic al SUA la gimnastică, la Los Angeles, cu care se căsătoreşte în 1996 şi întemeiază o familie în Oklahoma. Pare prea simplu și în realitate lucrurile au fost mult mai complicate...

Nadia Comăneci a sosit pe aeroportul din New York pe 1 decembrie 1989, la ora 4.00. Atunci avea să susţină prima conferinţă de presă ca persoană liberă chiar pe aeroportul din New York. „Vreau să spun doar câteva cuvinte. Mă bucur foarte mult pentru că mă aflu în America, de mult m-am pregătit pentru acest drum. Aş vrea să mulţumesc prietenului meu pentru că a făcut acest lucru posibil. El este cetăţean american şi trăieşte în America /este vorba de Constantin Panait, fost taximetrist în Bucureşti, emigrat în America, în anul 1981/. Am dorit să am o viaţă liberă!“, au fost cuvintele Nadiei Comăneci.   

Jurnaliștii au ajuns la Cenad, pentru a sta de vorbă cu Gheorghe Talpoş, ciobanul care i-a fost călăuză Nadiei şi în casa căruia gimnasta a participat la o petrecere cu o noapte înainte de a trece graniţa. Iniţial, au găsit-o acasă doar pe soţia ciobanului, pe Mariana Talpoş, care a povestit versiunea ei despre întâmplările de atunci.   „Nadia a venit la noi atunci, alături de fratele soţului, care venise din America. Noi nu am ştiut ce au în cap. Nimeni nu se gândea că ea vrea să fugă. Era post de control la intrarea în comună, dar Nadia a ajuns la noi pentru că se ştia că vine cu fratele soţului. A fost un chef în acea seară, la care a venit multă lume. A venit şi fostul şef de post, Pintea Grigore. Din câte îmi aduc aminte, Nadia nu avea aere de vedetă. Era o fată simplă. A dormit la noi, iar dimineaţa au plecat. Nu ştiu unde, la Sânnicolau Mare, cred. A plecat şi soţul meu cu ei. Eu nu ştiam ce aveau să facă. Soţul a plecat cu ei de frică. Dacă rămânea aici, cine ştie ce i se întâmpla, pentru că găzduit-o pe Nadia“, declara Mariana Talpoş.  

Femeia a povestit că în noiembrie 1989 era mamă a trei copii mici, iar după fuga Nadiei a avut numai de suferit. „După câteva zile, au venit cei de la Securitate, mi-au luat cheile de la casă. Au intrat, au căutat bani, aur, dar nu au găsit nimic. Probabil că au montat şi microfoane. Am fost audiată la Sânnicolau Mare. Mi-a spus cineva, mai târziu, că am avut noroc că aveam trei copii mici, altfel eram arestată sau cine ştie ce mi se putea întâmpla“, spune Mariana Talpoş.  

Familia Talpoş locuieşte în aceeaşi casă în care a avut loc cheful de la finele anului 1989, cu participarea Nadiei Comăneci. „Am tăiat un porc, au venit şi lăutari. A fost o petrecere mare“, îşi mai aminteşte Mariana Talpoş.  

La un moment dat, Mariana Talpoş primeşte un telefon, iar după ce termină conversaţia, vine cu o propunere: „Dacă vreţi să vorbiţi cu soţul, el vă aşteaptă la Sânnicolau Mare“. Le dă şi adresa la care îi aşteaptă Gheorghe Talpoş, le explică şi cum ajung acolo.

Jurnaliștii povestesc: „Facem <<greşeala>> să mai zăbovim un timp în poartă, în jur de zece minute.   Aşa se face că, la un moment dat, în faţa casei, parchează o maşină. <<-Iată că a venit soţul!>>, tresare femeia, vizibil jenată de situaţie. În mod normal, trebuia să fim în drum spre Sânnicolau Mare, pentru întâlnirea cu Talpoş. Am aflat apoi că nici vorbă de respectiva adresă acolo unde eram ghidaţi. La fel de surprins a fost şi Gheorghe Talpoş. Acesta era chiar nervos. Îi spunem că dorim să povestim despre <<Cazul Nadia>>, dar omul nu are de gând să stea de vorbă. <<Nu am nimic de spus. Lăsaţi-mă cu Nadia, că am avut numai probleme din cauza asta!“>>, ne spune tăios Gheorghe Talpoş. Are loc un dialog de la distanţă, în timp ce Talpoş pregăteşte garajul pentru a-şi parca maşina. <<În casa dumneavostră a avut loc petrecerea Nadiei?>>, îl provocăm la comunicare. <<Da’ unde altundeva?! Aici a fost! Dar nu mai ştiu să povestesc, pentru că au trecut mulţi ani de atunci!“>>, răspunde el. <<Dar cum a ajuns ea la Cenad? Cum a putut să treacă neobservată de postul de control?>>, plusăm. <<A venit cu fratele meu din America. Mai era cu unul, Panait, fost taximetrist care o căra pe Nadia, pe vremuri. Şi el plecat în America. Ei au adus-o pe Nadia. Aveau maşini cu numere de Austria. Erau închiriate de acolo. Cei de la santinelă ştiau că vin la mine şi că el e fratele meu. Dar nu ştiam cu cine vine“>>, povesteşte Gheorghe Talpoş.   

Întrebat dacă ştia ceva despre planul fratelui său, ciobanul spune că nu. <<Chiar dacă era fratele meu, nu mi-a zis nimic. De-abia la poartă am văzut că e Nadia. Am făcut un chef pentru că a venit fratele meu. În noaptea aia, a venit şi mi-a spus să merg cu ei. Au dormit aici toţi>>, a povestit Gheorghe Talpoş, căruia părea că i-a mai trecut supărarea. <<Şi când aţi plecat spre graniţă?!>>, îl întrebăm. <<Ne-am revenit după chef şi noaptea următoare am plecat cu ei pe frontieră. Pe la 12 noaptea, am plecat pe câmp. Eu ştiam locul pentru că acolo lucram de zece ani. Am mers pe jos cinci-şase ore. Era o seară urâtă, era ger, zăpadă şi îngheţ. A trebuit să călcăm încet să nu ne audă soldaţii. Am mers până am dat de armata ungară. Nu ştiam unde suntem, doar că am auzit la un moment dat «Jo reggelt!» ( – „Bună dimineaţa“, în limba maghiară). Atunci ştiam că am ajuns unde trebuie>>, a povestit Gheorghe Talpoş.  

Când am crezut că putem continua dialogul, care de-abia acum începea să devină interesant, Gheorghe Talpoş, un tip cu reacţii destul de imprevizibile, vine la poarta garajului şi, înainte să ne închidă uşa în nas, spune: <<-Asta a fost tot! Nu mai e nimic de povestit. La revedere!>>.

…Fugarii au trecut frontiera cu Ungaria pe un teren aflat în apropierea satului Pordeanu, care aparţine de comuna Beba Veche. Cetăţenii americani au ieşit din ţară cu maşina în mod oficial, pe la Nădlac, ei urmând să se revadă cu transfugii pe teritoriul ţării vecine. Ion Bohancanu, actualul primar din Beba Veche, povesteşte că Nadia a fugit în Ungaria chiar peste terenul său. <<Pot să vă spun cu precizie că acesta a fost locul pe unde a trecut Nadia. Mi-a confirmat un comisar-şef de grăniceri, care era prin zonă atunci. Au venit pe drumul petrolier de piatră. De pe şosea, în mod sigur, au mers pe jos. Cam cinci ore se face, dacă ţinem cont că mergeau noaptea, foarte încet, să nu fie auziţi>>, a declarat Ion Bohancanu.

Primarul susţine că ştie din auzite poveştile legate de Nadia Comăneci. <<Fuga Nadiei e un subiect interesant pentru multă lume, pentru că nici acum nu se ştie tot adevărul. Ea a venit de la Sânnicolau Mare. Asta e sigur, pentru că a fost văzută acolo luând masa la un restaurant. Unii spun că a fost ajutată de Securitate. Aşa se spune, dar eu nu pot să-mi dau cu părerea. Nadia ar trebui să facă dezvăluirile>>, a mai spus Bohancanu, care este primar la Beba Veche din anul 1996.   

Ajunşi pe teritoriul Ungariei, Nadia Comăneci şi grupul de fugari călăuziţi de Gheorghe Talpoş au fost <<aşteptaţi>> de grănicienii maghiari, care i-au dus pentru început în localitatea de frontieră Kiszombor. Apoi, au ajuns la Szeged, oraş aflat la 40 de kilometri de frontieră. După audierile făcute de autorităţile maghiare, Nadia Comăneci a fost cazată la Hotel Royal, care se află în centrul Szegedului.  Acolo a ajuns şi Tiberiu Boca, astăzi şeful Redacţiei Româneşti a Televiziunii Maghiare. <<Atunci, eram tânăr colaborator al Secţiei de Limba Română a Studioului de Televiziune din Szeged. Eram încă student. Am fost chemat să vin foarte urgent în studio pentru că avem un subiect important. Am aflat cu uimire care este datoria mea pentru ziua respectivă. Eram şocat la început, pentru că ştiam că e vorba de brandul nr. 1 al României. Eu şi o colegă de la redacţia maghiară am fost trimişi s-o căutăm pe Nadia Comăneci şi să îi luăm un interviu. Ne-am pus în maşină şi am mers mai întâi la Poliţie. Acolo am primit sugestia să venim la Hotel Royal>>, a declarat Tiberiu Boca.  

Ajunsă la Hotel Royal, echipa de televiziune ungară află că, din păcate, Nadia nu se mai află acolo. <<Atunci nu ştiam care este soarta ei. Am aflat ulterior că era în drum spre Austria>>, a mai spus jurnalistul

Fuga Nadiei a fost pregătită minuţios. Acest lucru reiese şi din cartea Frontieriştii, scrisă de jurnalista Brânduşa Armanca, fost director al Institutului Cultural Român de la Budapesta. „Faptul că Nadia fuge în noiembrie 1989 pune nişte semne de întrebare. În cartea mea este cuprinsă o anchetă jurnalistică făcută de ziariştii de la Monitorul de Neamţ, care lansează o ipoteză. Fuga Nadiei Comăneci ar fi trebuit să contribuie cam cât fuga lui Pacepa, fostul şef al Securităţii, la destrămarea imaginii lui Ceauşescu şi, într-un fel, la pregătirea căderii lui. Ea fuge în împrejurări interesante, e preluată de la Bucureşti, de un anume Panait, este adusă din casa lui Ion Dolănescu, cântăreţul de muzică populară, la Cenad. Aici se organizează o petrecere în casa unui cioban şi, în noaptea următoare, un grup de oameni trece peste arătură şi ajunge în Ungaria fără niciun fel de emoţii“, a declarat Brânduşa Armanca.  

Revenind la pregătirea fugii Nadiei, Brânduşa Armanca scrie, citând din investigaţia celor de la Monitorul de Neamţ, că în 23-24 noiembrie, Constantin Panait, Aurel Talpoş şi o fată pe nume Monica Marcu (o prietenă de-ale lui Aurel Talpoş) se deplasează cu maşina de la Cenad la Bucureşti, unde sunt găzduiţi de Ion Dolănescu, acolo unde se afla şi Nadia. Grănicerii de la Cenad sunt instruiţi de ofiţerul de contrainformaţii Viorel Stanciu ca în apropierea locului să nu-şi facă apariţia cadre sau militari în termen. „Soldatul grănicer Valeriu Cozmuţă, de la Pichetul Cenad, împreună cu sergentul major de miliţie Ioan Pop execută serviciul la intrarea în Cenad. Subofiţerul îi spune militarului în termen că vor avea ocazia să o vadă pe marea gimnastă Nadia Comăneci. Se ştia că acolo va veni Nadia şi i se pregătise, în secret, fuga peste frontieră“, scrie Brânduşa Armanca, în Frontieriştii.

La petrecerea din casa lui Gheorghe Talpoş a participat şi Grigore Pintea, fostul şef al Miliţiei din Cenad, fapt confirmat şi de Mariana Talpoş. „Am încercat să-l găsim şi pe Grigore Pintea, însă acesta locuieşte în Ungaria, unde s-a mutat după ce şi-a vândut proprietăţile din România.   Revenind la cronologie, de la Cenad, a doua zi după chef, grupul de persoane în care se aflau, pe lângă cetăţenii americani Constantin Panait şi Aurel Talpoş, Gabi, soţia gravidă al lui Aurel Talpoş, Dumitru Talpoş (o altă rudă), Monica Marcu, ciobanul Gheorghe Talpoş şi Nadia a plecat la Sânnicolau Mare. Lor li s-au alăturat pentru fuga peste graniţă şi un pictor bucureştean şi un cetăţean din localitatea timişeană Mănăştur.”   

La realizarea documentarului televiziunii maghiare a participat şi jurnalista Brânduşa Armanca, fost director la studioul TVR Timişoara. „În mod cert, Nadia a fost ajutată substanţial să fugă. E greu de spus dacă de Securitate, de Miliţie, de alte forţe oficiale naţionale sau internaţionale, însă cert este că a fost sprijinită. Nu a fost o nebunie de moment, ci un lucru bine pus la punct. A fost aşteptată în Ungaria, totul era pregătit ca ea să plece în America. Una dintre curiozităţi este că se pot vedea stenogramele şedinţelor Comitetului Executiv, în care Ceauşescu este foarte supărat, furios de-a dreptul, când a aflat că Nadia a plecat“, susţine Brânduşa Armanca.   

Prima consecinţă a fugii Nadiei a fost trecerea trupelor de grăniceri de la MApN la Ministerul de Interne, chiar pe 15 decembrie 1989. Revoluţia a prins unităţile de grăniceri în degringoladă. „Mi s-a părut elegantă Nadia, care nu a dorit să vorbească despre această întâmplare. Nici presei americane. A vorbit mereu scurt. Am încercat şi noi s-o determinăm să ne spună ceva prin intermediari, dar răspunsul ei a fost că nu doreşte să discute despre acest subiect. Şi probabil că nu va vorbi niciodată. Întrebarea este în ce măsură a fost ea conştientă că plecarea ei va da lovitura finală regimului“, încheie Brânduşa Armanca.  

Din 1981, când antrenorii Bela şi Marta Karolyii rămân în America, cercul din jur se restrânge şi urmărirea informativă se înteţeşte pentru Nadia. Fosta vedetă a devenit simplă membră a Federaţiei Române de Gimnastică. Se vorbea că a fost iubita lui Nicu Ceauşescu, în vremea când fiul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu era prim-secretar al judeţului Sibiu, însă nu s-a bucurat de prea multe avantaje. Nadiei nu i s-a mai permis să călătorească prea mult în Occident, singura parte bună fiind că i s-a permis să lucreze ca antrenoare. În 1989, Nadia Comăneci avea 27 de ani şi era antrenoare de junioare la Giurgiu.   

Viorel Matei, fost senator PSD, a lucrat ca şef la CAP-ul din Cenad încă din 1970. În anul 1989, era şef de fermă. După căderea comunismului, în 1990, avea să devină primarul Cenadului, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 2000. Politicianul versat ştia şi încă ştie tot ce mişcă în zonă. Acesta vorbeşte deschis despre fuga Nadiei.    „Nadia a stat mai mult în Cenad şi în Sânnicolau Mare. Nu doar o noapte, aşa cum se vorbeşte. A fost aici aproape o săptămână. Petrecerea dinainte de plecare a avut loc în casa ciobanului Gheorghe Talpoş. Stătea nu departe de casa mea. Am fost şi eu invitat la chef, dar nu m-am dus pentru că eu voiam să fiu primar la Cenad şi pe atunci trebuia să ai origini sănătoase, nu de petrecăreţ“, îşi începe povestea Viorel Matei. Acesta susţine că ştia tot ce mişcă prin Cenad atât înainte să devină primar, cât mai ales după. „Să vă spun cum au stat lucrurile. Nadia a fost ajutată să plece de Securitate şi de alte servicii externe. Eu i-am cunoscut personal şi pe Valentin Ceauşescu, şi pe Nadia. Am avut un enorm respect pentru ce a făcut el pentru fotbalul românesc, iar Nadia este un simbol. Când am cunoscut-o, era profesoară de gimnastică la Giurgiu. Era în vara anului 1989. Am întâlnit un om apăsat de greutăţi şi de probleme. Ea nu a fost apreciată la adevărata valoare în ţara ei. După ce a făcut pentru România, putea să trăiască liniştită fără să facă nimic“, afirmă Viorel Matei. Acesta confirmă că la cheful de la ciobanul Talpoş au luat parte persoane importante. „Au participat oameni ai legii, responsabili pe zonă ai Miliţiei şi ai Securităţii. Ştiu asta, pentru că am discutat cu ei după ce am devenit primar“, a povestit Matei.

După fuga Nadiei, şeful de post de la Sânnicolau Mare l-a luat la rost pe Viorel Matei. „A venit să ne certe că ce am făcut, că noi ne facem vinovaţi că Nadia Comăneci a trecut graniţa. Ne-a făcut dobitoci. Că noi trebuia să păzim frontiera. Răspunsul meu a fost că eu nu am chefuit cu Nadia şi nu ştiam că e aici“, mai declară Viorel Matei. După câteva luni, după ce a devenit primarul Cenadului, Matei spune că s-a întâlnit cu comandantul grănicerilor de la vecinii din Kiszombor, care i-a povestit cum a fost prins grupul de români printre care se afla şi Nadia. „Vă pot spune că Nadia a părăsit hotelul de la Szeged în jurul orei patru dimineaţa. Ea a trebuit, practic, să fugă pentru că era în pericol de a fi arestată. Tot centrul Szegedului era plin de oameni ai Securităţii, care aveau misiunea să pună mâna pe Nadia şi să o aducă în ţară. Era probabil o altă parte a Securităţii“, afirmă Viorel Matei.

Ex-senatorul mai susţine că ciobanul Gheorghe Talpoş a fost reţinut la graniţa dintre Ungaria şi Austria, nu şi  Nadia. „Ciobanul a fost acuzat de trecere frauduloasă a frontierei şi a fost reţinut. El pur şi simplu a fost un naiv. Se întoarce fratele său după şase-şapte ani şi o aduce pe Nadia pe capul lui. Din 200 în 200 de metri era un pichet pe frontieră. Nu cred că cineva i-ar fi riscat viaţa Nadiei. Mai mult ca sigur, plecarea ei a fost programată. Ciobanul nu vrea să mai vorbească pentru că probabil a fost ameninţat. I s-a spus să tacă pentru că tot cei dinainte au rămas şi acuma la conducere. Dar singura persoană care ar putea să spună ce a fost atunci e Nadia. Mai mult ca sigur şi ea a fost sfătuită ca acest capitol să nu-l discute“, a declarat Viorel Matei.

Fostul general SRI Aurel Rogojan afirmă că a fost vorba despre o operaţiune foarte bine pusă la punct. „Dar dacă nu avem documente, nu ştiu cât de importante sunt vorbele noastre. Şi nu sunt documente, pentru că treburile astea nu se fac pe hârtie. Ce să spun? Că Preşedintele american a dat din cap că o vrea pe fată? Astea nu sunt scrise niciunde, nu au de unde să iasă documente. A fost totul bine pregătit de CIA şi de alte servicii. Prea puţin contează care sunt alea. Dar se dorea denigrarea lui Ceauşescu“, declara Aurel Rogojan. Acesta afirmă că Nadia Comăneci era importantă pentru serviciile de spionaj pentru că era un apropiat al lui Nicu Ceauşescu, era în anturajul familiei. „Ca atare a devenit o ţintă pentru toate serviciile de spionaj, iar acest lucru era ştiut şi de serviciile din România. S-a încercat această penetrare printr-un simbol al României. Tocmai din acest motiv ea nu a mai fost lăsată să plece prea des din ţară. Dar să ştiţi că ea a fost şi privilegiată a regimului. Mai ales mama ei. Pe vremea aia aveai nevoie de tot felul de aprobări, trebuia să stai la coadă. Ea nu trebuia să facă asta. De fapt, pentru plecarea Nadiei au folosit un român emigrat în America, care era un apropiat al mamei Nadiei", a mai declarat Rogojan.

Întrebarea este dacă Nadia a conştientizat faptul că prin fuga ei va contribui la cădederea lui Ceauşescu. „Personal, nu cred că Nadia a conştientizat. Dar a făcut parte din planul americano-sovietic de îndepărtare al lui Ceauşescu. A putut să scape atât de uşor de sub control tocmai pentru că în acea perioadă intrau în ţară numeroşi spioni, zeci de ziarişti, ofensiva era la cote maxime, ca atare existau probleme cu resursele şi mijloacele. Nu cred că o parte a Securităţii a ajutat-o pe Nadia, dar nu exclud varinta ca la nivel individual să fi existat securişti trădători. Şi la frontieră e posibil să fi fost ajutată de români, dar să ştiţi că Penitenciarul Rahova era plin cu ofiţeri de la graniţă arestaţi. Ei făceau foarte mulţi bani”, a explicat Aurel Rogojan.     

Pe data de 14 noiembrie, Nadia s-a întâlnit întâmplător, consemnează un raport declasificat al Securității, cu Constantin Panait, la aniversarea zilei de naştere a unui prieten comun, Dan Sima. Ulterior, cei doi şi-au petrecut timpul liber împreună, în Bucureşti, Braşov şi Timiş. Se pare că el este omul care a convins-o să fugă. În noaptea de 27 spre 28 noiembrie, Nadia Comăneci a reuşit să treacă graniţa împreună cu Gheorghe Paraschiv, Gheorghe Talpoş, Dumitru Talpoş, Gabriela Talpoş, Monica Maria Marcu şi Aurel Adrian Bias. Ei au fost observaţi în dimineaţa zilei de 28 noiembrie în Ungaria, la pichetul de grăniceri din localitatea Kiszombor.   

În aceeaşi dimineaţă, Constantin Panait şi Aurel Talpoş au ieşit din ţară pe la Nădlac, în autoturisme. Pe 29 noiembrie, cei doi s-au întâlnit cu grupul de fugari la Hotelul Royal din Seged, unde fuseseră cazaţi de autorităţile maghiare, i-au condus până la frontiera cu Austria şi i-au preluat după ce au intrat ilegal şi în această ţară.  Cum a fost posibil ca un grup atât de numeros să poată să treacă graniţa? Urmărind presa din întreaga lume, la dosar apare şi un interviu acordat de Nadia Comăneci în The Mirror. Sub titlul „Cum am fugit de groază“, ea a povestit cum a reuşit să părăsească Românai fără un ban în buzunar, împreună cu alţi şase prieteni.   

„Cel care a pus la cale întreaga operaţiune clandestină, Constantin Panait, şi cu care Nadia urma să se căsătorească(???), a întâlnit-o pe Nadia în România în urmă cu şase ani şi i-a propus în secret încă de pe atunci s-o scoată din ţară. Împreună cu şase prieteni, au părăsit Bucureştiul la bordul unui autoturism închiriat. Panait i-a dat jos la vreo 10 kilometri de Timişoara şi la vreo 18 kilometri de frontiera cu Ungaria. Şi pe la miezul nopţii grupul a început să mărşăluiască urmând timp de trei ore un ghid, unul de prin partea locului şi prieten cu Panait. Au străbătut câmpuri şi râuri îngheţate, explică Nadia, şi puteau auzi în depărtare lătratul câinilor grănicerilor, după care ghidul şi-a luat rămas bun de la grup. Au mers aşa la voia întâmplării până la orele 6 dimineaţa, când au putut vedea o împrejmuire de sârmă ghimpată şi au străbătut fâşia arată a ţării nimănui într-un punct situat la vreo 32 de kilometri de locul unde urma să-i aştepte Panait cu maşina, respectiv în Szeged“, se arată în The Mirror.     

„O oră mai târziu grupul de fugari a fost oprit de o patrulă ungurească şi dus la sediul Miliţiei din Szeged. Ungurii i-au dat Nadiei hârtii de identitate şi au găzduit-o la Hotel Royal, unde l-a reîntâlnit pe Panait. În ziua următoare, cei şapte fugari au plecat cu maşina spre graniţa austro-ungară, pe care au trecut-o din nou pe jos, fără probleme de data aceasta, Constantin pescuindu-i din nou de cealaltă parte a frontierei. Miercuri dimineaţa, Panait şi Nadia s-au prezentat la Ambasada Americană din Viena pentru a cere azil politic. Dar, spre marea lor dezamăgire, ambasada era închisă. A doua zi, Nadia a fost primită cu braţele deschise de către americani. După cinci zile de groază, Nadia era, în sfârşit liberă“, se mai arată în articol. La Viena, a fost îmbarcată într-un avion privat cu destinaţia New York.
Ciudățeniile primului an în SUA. La aproape un an de când ajunsese în SUA, revista People publica, pe 26 noiembrie 1990, povestea primului an petrecut de „Zeiţa de la Montreal" în „Ţara Tuturor Posibilităţilor". „În anul scurs de la fuga campioanei din România, povestea de iubire dintre ea şi America s-a răcit. Copilul cu chip curat pe care îl aveam în memorie a dispărut. Trăsăturile ei odată delicate au fost înlocuite de un machiaj strident, iar silueta ei graţioasă este acum chinuită pe tocuri cui", scria revista People.
Imaginea Nadiei avusese foarte mult de suferit din cauza alăturării ei cu Constantin Panait, românul care o ajutase să fugă din ţară. „Nadia a călătorit timp de câteva luni prin SUA, într-un Camaro decapotabil de 20.000 de dolari şi apoi într-un Mercedes de 60.000 de dolari. Stătea cu Panait la moteluri, chiar dacă el era căsătorit şi avea patru copii", scria, la vremea aceea publicaţia americană. Doar că aparenţele, ca întotdeauna, înşelau. Iar Nadia a ţinut să facă lumină, acceptând să le vorbească celor de la People despre calvarul prin care trecuse.
„Nu eram eu", şi-a început Nadia povestea, care avea să arate că, deşi lumea ajunsese să o vadă ca pe amanta lui Panait, ea era de fapt ostatica lui.
„Nu eram iubita acelui om. M-a ajutat să fug din ţară, dar nu voiam să am altceva de a face cu el. Voiam să găsesc pe cineva căruia să-i spun prin ce treceam, dar nu puteam. Eram închisă în camera de hotel, nu aveam voie să răspund la telefon, nu aveam voie să vorbesc cu nimeni. Nu mă lăsa. Eram foarte speriată, pentru că am crezut tot timpul că sunt urmărită şi că sunt în pericol", suna mărturia cutremurătoare a Nadiei.
Fosta gimnastă îl cunoscuse pe Panait la o petrecere în Bucureşti, cu trei ani mai devreme. Ulterior, el fugise din ţară traversând Dunărea înot şi s-a oferit să o ajute şi pe ea să scape din „închisoarea" care ajunsese să se numească România. (Greu de explicat cum, după aceea, el s-a reîntors legal în România!!! Era omul unui serviciu secret, de fapt???) Din Ungaria, Panait a dus-o la Viena şi apoi în Statele Unite, unde ar fi trebuit să dispară din peisaj, după ce şi-ar fi primit banii promişi, 5.000 de dolari. Doar că numai Nadia era cea care credea asta.

Cum numele Nadia Comăneci valora mult peste 5.000 de dolari, planul lui Panait în ceea ce o privea era cu totul altul. Şi anume să facă bani pe spatele ei, ţesând, culmea, împreună cu soţia lui, o legendă privind o presupusă relaţie între el şi Nadia. „Făcea o mulţime de bani şi mie nu îmi plăcea asta. Dar îmi spunea «Aşa mă plăteşti. Trebuie să am şi eu ceva de câştigat din asta». El şi soţia lui, Maria, erau împreună tot timpul. Vorbeau în fiecare seară. Pe mine doar m-au aruncat în mijlocul unui scandal şi ei trăgeau foloasele", povestea Nadia în 1990, când locuia deja la Montreal.
Cum toată lumea era interesată de povestea campioanei românce care a fugit din ţară pentru a scăpa de dictatura regimului Ceauşescu, Panait a transformat totul într-o afacere foarte profitabilă. El era cel care negocia şi chiar încasa banii pentru interviurile acordate de fosta gimnastă. Iar ea părea că nu avea scăpare din acel joc periculos în care intrase încă din momentul în care acceptase să se lase ajutată de Panait. Nadia trăise luni de zile cu groaza în suflet, pentru că nu o dată fusese ameninţată: „Îmi spunea: «Dacă nu faci ce spun eu, te fac pachet şi te trimit înapoi în România»". Iar în virtutea obişnuinţei ea nu a făcut altceva decât să se lase pradă fricii. Lucru explicat de John Florescu, coproducător executiv al unui film realizat de Disney TV despre viaţa Nadiei: „Nadia fusese întotdeauna proprietatea statului. În mintea ei, Panait părea a fi doar încă unul dintr-o succesiune de bărbaţi dominanţi", spunea Florescu, făcând referire la antrenorul Bela Karolyi, cei de la Securitate, care îi urmăreau fiecare mişcare, şi la Nicu Ceauşescu, fiul mai mic al dictatorului, despre care s-a spus că a avut o relaţie cu ea. „Am fost forţată să fac unele lucruri. Dacă refuzai, puteai să mori", a spus Nadia despre legătura cu Nicu Ceauşescu.
„Ea chiar credea că Panait ar fi putut să o trimită înapoi în România", spunea Florescu, care nu o dată o văzuse pe Nadia cu urme de lovituri pe corp. Chiar dacă în momentele respective nega că ar fi fost brutalizată de Panait, Nadia a recunoscut, în interviul pentru People, că fusese lovită.

Aşadar, Nadia scăpase din închisoarea din România, doar pentru a fi prizoniera unui om care abuza de ea şi căruia trebuia să-i ceară aprobare şi pentru a deschide gura. Asta în timp ce acasă regimul Ceauşescu căzuse, în urma evenimentelor din decembrie 1989, izbucnite la numai câteva săptămâni după fuga din ţară a fostei campioane.
Calvarul a durat câteva luni, până când comportamentul ciudat al Nadiei a tras un semnal de alarmă în rândul celor care o cunoşteau. Fostul mentor al Nadiei, Bela Karolyi, care era deja în SUA, a pus la cale un plan cu Alexandru Ştefu, un antrenor de rugby stabilit în Montreal. Acesta din urmă i-a chemat la el pe Panait şi pe Nadia Comăneci, prilej cu care a reuşit să stea de vorbă singur cu fosta gimnastă, care i-a cerut, disperată, ajutorul. Nici măcar nu a mai fost nevoie să mişte vreun deget, pentru că a doua zi, după ce i-a văzut vorbind pe Nadia şi Alex Ştefu, Constantin Panait a şters putina, luând cu el şi 150.000 de dolari, şi Mercedesul cu care călătoriseră.

La scurt timp, el a revenit în România, iar Nadia a rămas la Montreal, unde a locuit o vreme cu familia Ştefu, timp în care viaţa ei a luat-o pe un făgaş normal. În acea perioadă a început să lucreze la o sală de gimnastică şi, după o vreme, a fost contactată de fostul campion Bart Conner, care a invitat-o să meargă să locuiască în Oklahoma. Nadia şi Bart se cunoşteau din 1976, de la Olimpiadă, şi a acceptat propunerea. În 1994, cei doi s-au logodit, iar în 1996 s-au căsătorit în România. Cei doi au un fiu, Dylan Paul, care s-a născut pe 3 iunie 2006. Ei trăiesc în Oklahoma, unde au şi o academie de gimnastică, unul dintre cele mai mari şi bine dotate centre din SUA.

 

America, America! Bart Conner, în sfârșit… liniștea! Pe 27 aprilie 1996, Nadia Comăneci şi Bart Conner îşi uneau destinele la Bucureşti, fiind cununaţi de soţii Dana şi Adrian Năstase. Ceremonia religioasă s-a ţinut la Mânăstirea Caşin, iar nunta a avut loc la palatul Snagov, cu circa 700 de invitaţi. Pe lângă români, la ceremonii au venit şi 80 de prieteni ai cuplului din America.  În cartea Scrisori către o tânără gimnastă, Nadia povesteşte: „Am locuit cu toţii timp de o săptămână la Hotel Lido, rebotezat Hotel Nadia, deoarece îl ocupaserăm în întregime. În ziua cununiei, am îmbrăcat o rochie superbă, cu o trenă acoperită de zeci de mii de perle, purtată de câteva mici gimnaste. Yuti Katsura, designerul, trimisese chiar pe cineva să mă ajute s-o îmbrac. Cununia în sine a fost ieşită din comun. Soţia lui Adrian umpluse biserica de flori şi începuse să cânte muzica. O veche tradiţie populară spune că mirele sau mireasa se pot călca pe picior, şi cine va călca va decide în casă. Eu l-am tot călcat pe picior şi când am făcut-o pentru prima dată m-a întrebat ce se întâmplase. E prea târziu, i-am şoptit în glumă, de acum o să am ultimul cuvânt".

În noaptea nunţii, Nadia a fost „furată" în toiul petrecerii de câţiva prieteni. Aceştia au urcat-o într-o barcă şi au dat câteva ture pe lacul Snagov. Bart Conner a vrut să plătească o răscumpărare" de 1.000 de dolari, însă prietenii Nadiei i-au spus că e prea puţin. „-Ce-aţi zice atunci de zece mii de dolari pe care să-i donaţi unei instituţii de caritate?", a propus Bart, iar ofera a fost acceptată. „Bărbaţii m-au dus înapoi la pontonul unde mă aştepta Bart. Acesta m-a strâns în braţe şi mi-a promis că nu mă va mai pierde din ochi niciodată”…

FINAL!

Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro