Descoperirea unor picturi pe pereții unei biserici străvechi din Brașov ar putea schimba istoria religiilor (poate chiar și a lumii, spun unii cercetători). Apocalipsa cu schimbarea polilor magnetici, prevestită pe o frescă din Șcheii Brașovului? ...Datând ca așezământ din 1292, Biserica „Sfântul Nicolae” domină, prin dimensiunile sale impresionante, Șcheii Brașovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495de către localnici cu ajutorul domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarab. Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, Papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor din Corona”. Biserica ortodoxă și școala românească, construită în apropierea ei, au fost un important centru spiritual și cultural pentru românii din toată Țara Bârsei, acțiunea lor extinzându-se asupra românilor din întreg spațiul românesc, mai ales după venirea Diaconului Coresi, care a început să tipărească aici cărți bisericești înlimba română. Numeroși domni și familiile acestora au acordat danii bisericii din Șchei. Chiar și Împărăteasa Rusiei, Elisabeta, a trimis bisericii daruri scumpe constând în bani, obiecte sfinte preoțești și arhierești, obiecte de cult din metal prețios. Biserica a fost ridicată inițial în stil gotic, apoi a suferit diverse transformări în stil baroc. În secolul al XVIII-lea, planul bisericii a fost augmentat prin adăugarea unor paraclise și a unui,pridvor. Voivezii celor două țări românești au înzestrat biserica cu o colecție însemnată de icoane vechi.

În anii `70, din ordinul Securității, o parte a bisercii Sfântul Nicolae a fost închisă publicului. De-atunci, nimeni nu a mai pășit acolo. Zeci de ani s-au ținut sub cheie niște picturi murale înfricoșătoare, care prevestesc Apocalipsa. Acesta să fi fost motivul pentru care picturile au fost ținute departe de ochii curioșilor? Preotul prof. Vasile Olteanu spune că aici există o pictură numită „Roata Lumii“, în care Apocalipsa este vestită de inversarea polilor magnetici ai Pământului. După cum se știe, în ultimele decenii au fost la modă subiectele despre Apocalipsă (vestită inițial pentru anul 2000, apoi pentru data de 21.12.2012). Dar despre Sfârşitul Lumii se ştie încă din secolul I, când a fost scrisă binecunoscuta, dar şi controversata, Apocalipsă după Ioan. Ultimul capitol din Biblie a fost ilustrat în fel şi chip. De la pictura laică până la frescele din biserici şi mânăstiri, Sfârşitul Lumii e zugrăvit cât se poate de înfricoşător. În România, avem puţine reprezentări ale Apocalipsei, iar una dintre ele este tocmai în Braşov. În Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei există un loc în care nu a intrat niciun turist de zeci de ani. Aici sunt nu mai puţin de 13 scene ale Apocalipsei, pictate pe bolta locaşului. Plus o frescă năucitoare pe care n-a reuşit să o înţeleagă nimeni până acum, dar care seamănă izbitor cu ceea ce vedem în documentarele despre predicţiile pentru 2012: explozii solare şi inversarea polilor magnetici.

Din dispoziţia expresă a Securităţii închisă publicului, Biserica Sfântul Nicolae din Şchei, loc de închinăciune, leagăn al limbii române şi tezaur de vestigii istorice preţioase, ascunde încă multe comori. Una dintre ele este paraclisul de nord, o încăpere aflată în lateralul bisericii care, prin anii ’70, a fost închisă publicului, din dispoziţia expresă a Securităţii Statului. Este, de fapt, tot o bisericuţă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Se pot vedea altarul, iconostasul împodobit cu picturi deosebite, mica turlă pictată. Scenele Apocalipsei, Iisus ţinînd sabia în gură(!), Ochiul lui David… Scene biblice atipice! Paraclisul are doar 12,6 metri lungime, cu tot cu altar, şi 4,5 metri lăţime, este dreptunghiular, cu bolţi semicilindrice şi o turlă în zona centrală. Pe bolta turlei este pictat Pantocratorul, adică Iisus Hristos, ca Împărat al Lumii. Spre Răsărit, este reprezentată însă Maica Domnului cu pruncul pe tron, între doi arhangheli. Spre vest, găsim mai multe scene din Ciclul Patimilor. Este bogat ilustrată tema Învierii, cu zeci de scene. Cu totul deosebită este şi fresca înfăţişând Întâiul Sinod de la Niceea din 325, al celor 318 Sfinţi Părinţi, în care Împăratul Constantin cel Mare e înconjurat de episcopi. „Câteva scene din Vechiul Testament sunt şi ele zugrăvite pe pereţi. Picturile au fost realizate în 1737, de către Gheorghe Hranite şi fratele său Grigore, pe cheltuiala şcheienilor Hagi Radu şi fratele său Şandru, Teodor Ciurcu şi fratele său Hagi Dimitrie, după cum e precizat în catastiful bisericii. Icoana de hram a paraclisului păstrează inscripţia, confirmând autorul şi data: «Iconopiseţ Gheorghie Zugrav, 1738». Pridvorul paraclisului a fost pictat de zugravul Ioan, fiul lui Grigorie, cel care a realizat şi scenele din Apocalipsa lui Ioan», spune profesorul preot Vasile Olteanu, directorul Primei Școli Românești, care are sediul în curtea Bisericii Sf. Nicolae, din Șcheii Brașovului. Iniţial, paraclisul a funcţionat ca sacristie (casă de taină pentru Ordinul Sfintei Fecioare Maria) şi loc pentru spovedanie. Ulterior, a devenit capelă funerară, din 1856 până în 1970, când a fost închisă peste noapte, fără nicio explicație. Cea mai interesantă frescă o găsim pe un contrafort. Se numeşte „Roata lumii“ şi „redă o scenă unică a rotirii Pământului în jurul Soarelui, rotaţie executată de sfinţi, unică – la nivel mondial”. Soarele, în mijlocul căruia este un triunghi echilateral care încadrează „ochiul cel neobosit“, aruncă spre Pământ raze ucigătoare. Este „Ochiul lui David“, dar seamănă teribil de mult şi cu simbolul masonic. Pământul este o sferă susţinută de patru personaje. Două câte două şi la poli opuşi, aceste personaje au haine de aceeaşi culoare. Par să fie doi bărbaţi şi două femei. Nu au aceeaşi vârstă, nici aceeaşi rasă nu par să fie. Dar cel mai ciudat lucru este poziţia lor. Personajele încearcă să urnească planeta, dar nu în plan orizontal, al mişcării de rotaţie, ci în plan vertical, de parcă ar vrea s-o dea peste cap. Dacă această roată a lumii face parte din ansamblul scenelor care descriu Apocalipsa, atunci nu se poate să nu facem legătura cu mult vehiculata teorie a inversării polilor magnetici ai Terrei, una din temele care anunţă sfârşitul lumii. Oricum, îngerii care rotesc Pământul constituie o reprezentare cel puţin bizară, unică în lume. „La momentul când a fost pictată, Biserica Catolică încă nu admisese revoluţionara teorie a lui Galilei, deşi trecuse un secol de la formularea ei. În 1741, Vaticanul a permis publicarea cărţilor savantului şi abia ulterior a recunoscut formal că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Cu atât mai mult, în 1738, nu se punea problema rotaţiei planetelor. Pictorul Ioan Hranite a fost un pionier al ştiinţei în Ţările Române. Curios lucru, a pictat o teorie ştiinţifică într-o biserică. Cu ce scop? «Roata Lumii» ar trebui să atragă atenţia teologilor şi oamenilor de ştiinţă, deopotrivă, în căutarea unei interpretări din întreaga lume. În acest moment, fresca din Şchei e doar un imens semn de întrebare, ce tulbură umanitatea“, spune președinetle Fundației Dacia, Liviu Pandele, cel care este inițiatorul acțiunii prin care Fecioara Maria a ajuns protectoarea Brașovului.

Biserica Sfântul Nicolae din Şchei ascunde și multe hrisoave străvechi, unele vechi de peste 300 de ani. Misterul globului poleit cu aur în care au fost ascunse documente vechi a circulat mai bine de două veacuri Existenţa lui a fost însă confirmată în cele din urmă. Legenda spune că în cea mai înaltă turlă a bisericii, exact la baza crucii mari, a fost aşezat un glob poleit cu aur în care a fost ascuns un document misterios cu informanţii importante despre braşovenii din Şchei. Nici până astăzi nimeni nu ştie exact ce conţine documentul original. Acesta ar fi fost scris în 1742 de Radu Tempea, cronicarul care a scris istoria bisericii. Documentul a fost scos la lumină doar de două ori. Prima dată în 1887, când muncitorii au ajuns în turn şi au deschis globul şi o dată în 1946, când biserica a fost din nou renovată. Atunci preotul Candid Muşlea a redactat şi un proces verbal despre conţinutul documentul, dar copiile au fost ascunde de teama regimului comunist. „S-ar putea spune că acest glob este un fel de capsulă a Timpului, pus pentru ştiinţa generaţiilor viitoare. Este un fel de legământ ca nici un om de rând să nu pună mâna pe el şi nici măcar orice faţă bisericească. Oamenii bisericii îl pot atinge doar cu aprobarea ierarhului, iar cel care descoperă conţinutul documentului trebuie să anunţe imediat superiorul bisericesc“, a spus Nicolae Oltean. Documentul original este în continuare secret şi ascuns în globul de aur. Profesorul Vasile Olteanu, care a văzut copiile, spune că acestea sunt o mărturie despre cultura locuitorilor din cartierul braşovean Şchei. Practic hrisovul vorbeşte despre cum s-au chinuit românii şi saşii să îşi păstreze identitatea naţională. Documentul spune despre saşi că erau un popor inteligent şi foarte disciplinat şi că maghiarii voiau să îi asuprească. Se mai menţionează şi sprijinul acordat de către biserică şcolilor româneşti ale vremii. „Politiceşte, avem drepturi naţionale pe hârtie, dară în faptă, stăpânitorii, adecă maghiarii, nu ne lasă să le folosim, fiindcă tendinţa lor este de a maghiariza toate popoarele din ţară“, se menţionează în procesul verbal al documentului secret. Aceste hrisoave erau ascunse din motive politice. Dacă s-ar fi aflat conţinutul lor, preoţii români ar fi fost ucişi.

Un fapt straniu s-a petrecut – și unii spun că se petrece în continuare! – în apropiere de Brașov, la Teliu. Tunelul de la Teliu este cel mai mare din ţară, iar inginerul Colţână, cel care a supervizat realizarea lui, a murit chiar la inaugurare. Localnicii spun că fantoma lui bântuie tunelul de şapte-opt decenii şi chiar şi astăzi mai sunt curioşi care vin să viziteze locul. Construcţia celui mai mare tunel din ţară, la Teliu, a început prin 1920. A durat vreo şapte ani şi a început din ambele capete. Proiectul a fost urmărit foarte atent de inginerul Iulius Berger. La acea vreme era un proiect foarte îndrăzneţ. S-a pornit cu o investiţie de 100 de milioane de lei şi o companie germană. Conducerea firmei nemţeşti a hotărât ca lucrările să fie conduse de doi ingineri. Unul, iniţiatorul proiectului, român, al doilea, german. Accidentele n-au lipsit. S-au surpat pereţi şi au avut loc emanaţii de gaz metan, care au provocat arsuri minerilor. Când lucrările la tunelul mare ajunseseră la jumătate, galeria s-a surpat. A fost nenorocire mare. Au fost prinşi sub pământ 30 de muncitori. Au reuşit să-i salveze pe toţi. Chiar dacă unii au fost grav răniţi, au supravieţuit. Tragedia a venit chiar în ziua inaugurării. Inginerul Colţână s-a urcat deasupra gurii tunelului. Acolo fusese improvizată o scenă. A tăiat panglica inaugurală. Apoi, în faţa adunării, a unit două fire. Gestul său trebuia să simbolizeze conectarea tunelului la energie electrică. Firele au făcut o flamă, iar inginerul a căzut secerat. În urma unei anchete, nimeni nu a fost găsit vinovat. Inginerul a fost înmormântat într-un cavou în formă de tunel. În 1963, a fost deshumat şi mutat într-un cimitir din Bucureşti. Cavoul din marmură rămas în urmă a fost furat bucată cu bucată. De atunci a început şi legenda. Sute de oameni spun că au văzut fantoma inginerului plimbându-se prin tunel cu două fire în mână. Tunelul Teliu este cel mai mare din ţară şi are o lungime de 4.369,5 metri.

Alte legende macabre sunt legate de destinul călăilor din Brașov. Orașul a fost cunoscut de-a lungul secolelor ca unul în care au fost duse la îndeplinire multe execuţii medievale. Acestea aveau loc pe Dealul Furcilor, cunoscut acum ca Dealul Melcilor. Şi locul unde acum este fântâna din Piaţa Sfatului a fost preferat pentru execuţii. Potrivit documentelor de la Muzeul de Istorie din Braşov, prima execuţie a avut în în 1442, când a fost pronunţată şi prima sentinţă capitală. Cum erau aleşi sau cine erau călăii care duceau la îndeplinire condamnările la moarte nu se ştie mai nimic. Prima menţiune despre călăi apare în documentele păstrate la Muzeul de Istorie abia în 1504, ca fiind slugi care erau desemnate să ducă la îndeplinire sentinţele. Abia în 1595 apar documente care menţionează că de fapt călăii erau ţiganii. Cel care a scris prima dată despre etnia lor a fost Pietri Busto, muzicant la curtea lui Sigismund Bathory. Potrivit acestor însemnări la Braşov au avut loc 120 de execuţii. Printre cele mai folosite metode se numărau decapitarea, spânzurarea sau ...ruperea oaselor, cea mai crudă dintre toate execuţiile. Oamenii erau legaţi de mâini şi de picioare şi traşi de cai care poneau în direcţii diferite. Condamnaţii mureau în chinuri groaznice.

Vrăjitoarelor le era destinată arderea pe rug. Călăii făceau bani frumoşi, dar nu erau văzuţi cu ochi buni de restul comunităţii. „Călăii câştigau bine. Plata era în funcţie de cruzimea execuţiei. Dacă pentru o execuţie prin spânzurare sau prin decapitare luau 1-2 florini, pentru o execuţie prin tortură primeau de zece ori mai mult. Deşi aveau bani, nu erau priviţi cu ochi buni de nimeni. Erau consideraţi paria societăţii şi nimeni nu vroia să aibă de lucru cu ei. Îşi găseau cu greu neveste. Nici femeile din propria etnie nu îi doreau de teamă. Istoria a demonstrat că roata însă se întoarce şi călăii nu aveau de obicei viaţă lungă. Majoritatea au murit la tinereţe şi se spune că au avut aproape aceeaşi soartă ca şi victimele lor“, spune istoricul Emanuel Mirean. Printre numele de călăi care apar în documentele de la Muzeul de Istorie se numără Marcu, Simon sau Gligore. Aceştia au trăit în perioada 1670-1720. Toţi au avut o moarte violentă. Marcu a omorât mai mulţi oameni la comandă, deşi aceştia nu erau condamnaţi. Simon a fost tras pe toată după ce a ucis o fecioară. Gligore a fost ucis de tatăl vitreg care ar fi vrut să îi fure meseria bănoasă. Deşi călăii au existat până la finele secolului al XVIII-lea nu există prea multe documente despre ororile pe care le-au săvârşit. Călăii au dispărut însă treptat, iar în 1785 a fost anulată taxa pe care ei o plăteau după fiecare execuţie, semn că serviciile lor nu prea mai erau folosite. Călăii au dispărut definitiv în 1856 când sentinţele capitale erau duse la îndeplinire prin împuşcare în faţa plutonului de execuţie. Cea mai emblematică clădire a Braşovului, Casa Sfatului a fost locul unde se luau toate deciziile importante şi unde se împărţea dreptate (un fel de tribunal medieval). Aici se pronunţau sentinţele la moarte, iar condamnaţii erau executaţi prin diferite metode în funcţie de statutul social. Oamenii cu stare erau decapitaţi, hoţii de rând erau spânzuraţi, iar vrăjitoarele erau arse pe rug. „În Casa Sfatului se împărţea dreptatea, aici se luau toate deciziile importante. Aici au fost judecaţi capii răscoalei împotriva austriecilor în 1689. Locul execuţiilor nu era în Casa Sfatului, ci unde este acum fântâna arteziană din Piaţa Sfatului“, arată istoricii.

Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro