Material realizat de publicația Observatorul din Toronto - partener Comentator.ro

A ști sã primești este uneori mai important decât sã dãruiești. A primi cu adevãrat darul care ți se oferã înseamnã a-i susține, subtil, celui care oferã starea de deschidere pe care el o inițiazã în acel moment. Dacã cel care dãruiește va observa cã darul sãu nu este primit cum trebuie (cu bucurie) va suferi, oricât de detașat ar fi în ceea ce privește acțiunea sa de a dãrui.

Cel cu adevãrat generos este cel care știe sã primeascã dar cel mai important este ca cel care primește sã știe sã fie recunoscãtor sã poatã sã mulțumeascã. Din cele mai vechi timpuri, oamenii aduceau pretutindeni mulțumiri zeilor pentru recolte sau alte bunuri dobândite. Vechii greci onorau pe Demeter, zeul agriculturii, românii celebrau festivalul Ceraliei, iar hindușii țineau un festival pentru Gauri, zeul recoltelor. Nativii din America de Nord țineau ceremonii de mulțumire pentru recolte cu mult înaintea sosirii primilor europeni în Lumea Noua.

Ei se rugau, dansau și se antrenau în diferite jocuri, aducând mulțumiri divinităților pentru recoltele de porumb, fasole, dovleac, orez sălbatic și fructe de pãdure (berries).

În Canada (v. Canadian Heritage), întreaga Confederație a sãrbãtorit, pentru prima datã în același timp, Ziua Recunoștinței în 1872, în cinstea însănătoșirii Prințului de Wales (cel care va deveni Regele Eduard al VII-lea), după o serioasă boală. De atunci încoace, prilejurile de celebrare au fost diverse: sfârșitul războaielor sau al epidemiilor de holeră, predominând, însă, mulțumirea pentru binecuvântarile și binefacerile lui Dumnezeu pentru roadele toamnei și pentru poporul canadian în general.

Imigrantii americani aduseserã și ei în Canada tradițiile Zilei Recunoștintți . Timpul strângerii recoltei în Canada este, insã, mai scurt și recolta se coace mai devreme, asa încât canadienii au început, din 1931, sã sãrbãtoreascã Ziua Recunoștinței în octombrie. Și totuși, dincolo de formele exterioare perpetuate, sãrbãtoarea rãmâne la confluența dintre religios și laic, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile de peste an și ca sãrbãtoare agricolã, a culegerii roadelor pãmântului.

Este resimțitã ca atare chiar și de cãtre comunitãțile contemporane urbane. Manifestarea este întâlnitã la foarte multe popoare care organizeazã festivaluri de toamnã pentru a celebra recoltele îmbelșugate culese. În România aveam Ziua Recoltei (în care piețele se umpleau cu produse de calitate, transformând sarbatoarea în prilej de achiziționări de provizii pentru iarnă), reflex al mult mai vechilor sărbători tradiționale legate de strângerea recoltei.

Existã multe moduri de a exprima mulțumirea. A spune “mulțumesc” nu este doar o chestiune de bune maniere între oameni, dar, de asemenea, o expresie profundã de recunoaștere a bunãtãtii. Este important sã învãțãm cum să spunem “Thank You” pentru cei care împãrtãșesc din a lor energie – și resurse cu noi, deoarece ajută la repararea eforturile și repararea îndoielilor din interacțiunile noastre.

Binefacerea este în fond un dar, nu de fiecare dată meritat de cel care îl primește, asa cum mulțumirea și recunoștința reprezintă rãspunsul la un act de generozitate. Ca imigrant, fiecare dintre noi reface, într-o mãsură mai mare sau mai micã, traseul primilor pelerini, confruntându-ne cu dificultãțile supraviețuirii în climatul Lumii Noi, iar când primele roade încep sã aparã, nu se poate sã nu se nascã mãcar un gând de recunostințã pentru șansa oferitã de a o lua de la început.

Nu vrem sã spunem, acum, că noua țarã îl copleșește pe imigrant cu daruri, ci doar cã îi deschide o ușã pentru o nouã viațã (cu nimic mai prejos decât bucata de pâine primitã de cãlãtorul strãin). Mai apoi, în fiecare dintre noi, ca români, stãruie, sperăm, chiar dacã uneori superficial, o mentalitate crestinã și agrarã, așa încât o asemenea sãrbãtoare, înteleasã în profunzimea ei, n-ar putea decât sã ne umple inimile de bucurie.

Cu acest prilej – și nu numai, sã fim adânc recunoscãtori Proniei Divine și sã mulțumim lui Dumnezeu pentru că existãm, pentru sãnãtate, pentru împliniri, pentru grija familiilor noastre, pentru depãșirea momentelor dificile ale vieții, a bolilor, a necazurilor.

Datorãm, recunostința țãrii de unde venim, unde ne-am nãscut, unde am învãțat sau ne-am format. Sã fim recunoscãtori celor care au contribuit la formarea noastrã, la constituirea experienței noastre de viațã, fie ei pãrinți, profesori, colegi, prieteni. Sã fim recunoscãtori tuturor celor pe care i-am simtit aproape, celor care ne-au întins o mânã la nevoie. Sã fim recunoscãtori familiilor noastre, înaintașilor noștri care mai sunt lângã noi, memoriei celor care nu mai sunt, precum și copiilor noștri -pentru ajutorul și afecțiunea lor. Cititorilor, colaboratorilor, celor care sprijinã bunele intenții ale revistei Observatorul, le suntem recunoscãtori și le mulțumim.

Happy Thanksgiving!
Dumitru Puiu Popescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro