Material realizat de publicația Observatorul din Toronto - partener Comentator.ro

Am avut norocul sã fiu invitatã la acest Colocviu Emil Cioran, cãci adesea, trãind departe de țarã, și destul de la celãlalt capãt al lumii, unde mã aflu de aproape o jumãtate de secol (incredibil!), în Los Angeles, California, deseori evenimente ce au loc în România, mie și multora ca mine, ne scapã… neaflând despre ele, decât dupã. Și dacã, chiar și atunci! Consider cã e pãcat, cãci unele, ca acest eveniment, care a fost o adevãratã încântare, sunt bine organizate, de înaltã ținutã științificã și au un caracter românesc autentic, greu de realizat în afara granițelor.

E așa de frumos cã savantului nostru i se aduce anual un omagiu la Rãșinari, comuna lui natalã, cãci aceasta reprezintã pentru mine convingerea aprecierii lui de cãtre conaționalii mei din România. În fond, eu cunoșteam doar cât de nemaipomenit de apreciat, stimat și mereu prezent și în zilele noastre este românul Emil Cioran la Paris. Am citit multe articole în ziare și reviste din Franța care susțineau cã Emil Cioran scria în francezã mai bine decât cel mai talentat scriitor de-al lor. Cioran ajunsese membru în prestigioasa Academie Francezã, în care este foarte greu de pãtruns chiar de personalitãți franceze.

În repetate rânduri, am dat de citate din Cioran la expoziții, la evenimente, adesea chiar în locuri unde nici nu mã așteptam. Mi-amintesc de panoul mare cu un lung citat din Cioran pe rampa de intrare la un târg-expoziție de decorație interioarã modernã, ținut în superba clãdire Grand Palais din Paris. Cioran și decor de interioare... Iatã cã da! Și, în spiritul negativist, cu un subtil sens de umor, Cioran trãiește și azi în capitala Franței, orașul despre care el spunea (parafrazez ): „E singurul oraș în care trebuie trãit. Și în el este atât de ușor sã te ratezi.” A se analiza definiția expresiei… „a nu ajunge bogat?” Cãci într-adevãr pâinea o punea pe masã partenera lui, Simone Boué, predând la o școalã, și nu filozoful nostru super apreciat de intelectualitatea francezã. Aceasta este poate o dovadã a contradicțiilor pe care la gãsim în opera și la omul Cioran, așa cum se aflã ele și în realitatea vieții.

Și da, am fost fericitã sã particip la Colocviul internațional Cioran 2021, acest adevãrat “regal” pentru mai multe motive. Pe de o parte, pentru cã tema era Cioran, pe care mi-a fost dat sã îl întâlnesc în 1972, anul când am fugit din România comunistã. Și alta, pentru cã el este unul dintre cei trei stâlpi ai culturii noastre pentru care am o apreciere infinitã (poate știți poza lor din mica piațã Furstenberg de la Paris; erau buni prieteni): Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionesco, pe care și eu i-am întâlnit la Paris sau în SUA, dar mult prea scurt. Pe Cioran l-am întâlnit într-un parc din Paris, când mã aflãm cu câțiva colegi ai celui ce-mi va deveni soț, Nicolas V. Costea, profesor universitar de hematologie-oncologie, el venind în vizitã în Franța din Los Angeles, iar eu proaspãt refugiatã. „Și prietenii lui Nic au venit cu Emil Cioran. Cu ce m-am ales din Cioran atunci (timpul întâlnirii fiind foarte limitat, eu prea preocupatã de problemele aparent insurmontabile ale emigrãrii și nefiind în domeniul umanistic) a fost impresia prezenței lui blânde, retrase, de om firav și de o umilitate ce m-a consternat pentru cât de important știam cã este. A vorbit puțin și cu veselie în ton. Despre ce? Nu-mi aduc aminte. Pãrea și mai mic de staturã decât probabil era, alãturi de înalta lui partenerã de viațã Simone Boué. Mai știu cã m-a impresionat strãlucirea din ochii lui de sub sprâncenele proeminente care-i fãceau figura atât de expresivã și specialã. Am cumpãrat apoi cãrți de Cioran și am încercat sã îl citesc. Dar mi s-a pãrut greu de digerat și complicat, foarte complicat cum gândește, cum scrie. Deci Cioran îmi rãmãsese neînțeles.

Și ce a însemnat acest colocviu pentru mine a fost în primul rând cã mi l-a dezvãluit pe Cioran, m-a fãcut sã înțeleg atât de multe, mi l-a înfãțișat cum nici nu mã așteptam cã s-ar fi putut întâmpla. Prezentatorii au fost unul și unul (meritul organizatorilor, dar și faptul cã existã astfel de oameni de excepție în România). Au fost aleși cercetãtori și profesori care aveau o înțelegere profundã a gândirii cioraniene și ale cãror prezentãri au fost la cel mai înalt nivel academic. O sã-mi permit doar sã înșir aici lunga lor listã, cãci un reportaj mai cuprinzãtor a fost scris de dna prof.dr. Maria- Daniela Pãnãzan. Iatã lista în ordinea în care s-au ținut prezentãrile: Prof. Dr. Ioan Radu Vãcãrescu (Sibiu), Conf. Univ. Dr. Marin Diaconu (București), Conf. Univ. Dr. Anca Sîrghie (Sibiu), Dr. Marius Dobre (Cercetãtor Științific 1, la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rãdulescu Motru" al Academiei Române, București), Dr. Titus Lateș (Cercetãtor Științific 2, la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rãdulescu Motru" al Academiei Române, București), Mariana Pândaru Bârgãu (Deva), Paula Romanescu (București), Vlad Bilevsky (de la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rãdulescu Motru" al Academiei Române, București), Claudia Voiculescu masterandã din București, profesoara Antonia Bodea din Cluj-Napoca, Ioan Stopița, redactorul revistei “Rapsodia” din Sibiu, Simona Modreanu, prof. univ. la Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iași, cu un palmares deosebit în cercetarea lui Cioran, prof. dr. Ada Stuparu de la Craiova. De departe, tocmai din Buenos Aires, Argentina, a trimis un eseu și versuri originale dedicate lui Cioran o prietenã unicã în felul ei, Alina Diaconu, scriitoarea care a avut favoarea de a i se oferi pentru prima datã Premiul Emil Cioran-2019, o tradiție a Filialei Sibiu a USR, care va continua. Nu voi avea pretenția, oricum, sã enumãr pe toți cei 18 comunicanți.

Și nu voi discuta ce a spus fiecare, ci ce mi-au dãruit cu toții mie. Este pentru prima datã când am simțit cã îl înțeleg pe Cioran. Îi înțeleg gândirea și atitudinea necredincioasã ( în punctul în care mama lui nu voia sã-i ajungã spusele la urechile tatãlui sãu, preot) dar, în fond, profund credincios, cum a demonstrat, între alții, conf. univ. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Sibiu. Preocupându-mã ideea de Dumnezeu, m-am întrebat mereu: “A fost sau nu a fost credincios Cioran?”. Și acum i-am înțeles și profunzimea și, dacã îmi pot permite sã spun, alambicarea nostalgiei ce a planat deasupra lui toți anii aceștia de trãit departe de țarã. S-au spus multe lucruri la un înalt nivel intelectual, dar toate de o claritate ce le-a fãcut sã fie pe înțelesul tuturor și a cãror prezentare entuziastã a stârnit, sunt sigurã, emoție întregii audiențe. De la aspectele importante ale gândirii și scrierilor lui Cioran, la unele mai tematice, ca “Cioran și Eminescu”, idee tratatã atât de neașteptat de Ioan Radu Vãcãrescu, sau chiar clarificãri de detalii cum a fost lãmurirea relației dintre Cioran și Blaga, așa de frumos prezentatã de dna Sîrghie pe baza unor documente necunoscute de noi.

Toți prezentatorii, fãrã excepție, erau dintre cei care l-au studiat, au scris, l-au analizat pe Cioran. Au venit fiecare cu un aspect anume, relevând ceva deosebit. Varietatea aspectelor discutate la colocviu a fost și ea impresionantã. Dna conf. Anca Sîrghie, care a moderat așa de minunat colocviul de anul acesta (împreunã cu dl Marius Dobre de la București) a îngrijit împreunã cu profesor univ. Marin Diaconu în anul 2012 o carte în care a publicat într-un întreg capitol interviuri cu fratele apropiat al lui Emil Cioran, Aurel. Volumul respectiv se intituleazã atât de inspirat “Aurel Cioran, Fratele fiului risipitor”. Dânsa a avut ocazia sã vorbeascã și cu soția acestuia despre vizita cuplului la Paris, dupã o lungã perioadã (40 ani), de imposibilitate de comunicare directã, ci doar prin telefon sau scrisori. Atunci Emil i-a întâmpinat în Gara de Est a Parisului și a exclamat vãzând cele 3 geamantane cu care sosiserã ei de la Sibiu: ”Au venit orientalii!” Deci Dna Sîrghie a avut ocazia sã fie aproape de familia lui Aurel Cioran și a putut cãpãta o înțelegere a omului și filozofului parizian „din interior”.

Și iatã, cã acest colocviu mi-a mai adus mie încã douã lucruri grozave. E pentru prima datã când într-adevãr am înțeles textele lui Cioran la care s-a fãcut referire. Mi s-au pãrut atât de clare și firești, lecturate atât de nedramatic, de natural, de nuanțat de cunoscutul actor Emil Cãtãlin Neghinã de la Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu. O delectare sã-l asculți!
Și tristețea continuã a lui Cioran, cu adâncimea și întortocherile ei, mi-a fost lãmuritã. Concluzia este cã Emil Cioran, de fapt, era profund creștin, în ciuda felului în care își exprimã necredința. La acest colocviu mi-a fost dezvãluitã tulburarea lui continuã. Și tot timpul acestui colocviu senzația mea a fost: Ce bine spus, ce clar, în fine înțeleg!
M-a tulburat și momentul de reculegere cerut de dna Anca Sîrghie (o moderatoare desãvârșitã anul acesta, cum probabil a fost și la colocviul din 2019) pentru Doru Dinu Glãvan, Președintele Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, cel care trebuia, care dorise cu tot dinadinsul sã fie prezent la colocviu de la Rãșinari. Și m-a afectat personal faptul cã Doru Dinu Glãvan a plecat dintre noi brusc, doborât de covid, câteva zile dupã ce l-am cunoscut (online) prin intermediul dlui Alexandru Cetãțeanu, director al ASRAN din Montreal (Canada). De fapt dl Cetãțeanu, aflat în Londra în drum spre casã, a fost invitat sã adreseze câteva cuvinte participanților atât la deschiderea cât și la încheierea colocviului de la Rãșinari. Domnia sa a evocat și personalitatea bunului sãu prieten plecat la Domnul, apreciatul jurnalist Doru Dinu Glãvan.

Deci, sã nu uitãm cã suntem încã sub pericolul pandemiei și faptul cã acest colocviu s-a ținut la fața locului, în sala primãriei din Rãșinari, ce poartã numele „Emil Cioran”, este și el unul demn de admirat.
E ciudat, dar atât de adevãrat, cã orice dezastru integreazã și ceva foarte bun. În acest mod, pandemia a dus lumea la folosirea comunicãrii la distanțã pe scarã largã. Ei bine, nu e minunat cã eu, locuind în Los Angeles, neputând sã cãlãtoresc sub sabia virusului acesta nemilos, am fost alaltãieri, sâmbãtã, 13 noiembrie 2021 la Rãșinari? Îmi amintesc acea regiune atât de frumoasã a României, de unde cunosc bine Sibiul, pentru cã acolo, ca studentã la Arhitecturã, am petrecut douã sãptãmâni fãcând relevee unor case din oraș.

Evident cã simt nevoia sã-l felicit pe primarul Bogdan Bucur pentru sprijinul plin de cãldurã pe care l-a dat și anul acesta (cãci a fãcut la fel și în toate edițiile precedente, din câte mi s-a spus), cât și celor de la Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, și din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care ar fi trebuit sã fie reprezentatã la Rãșinari de președintele Doru Dinu Glãvan.

Și da, emoționantã a fost începerea colocviului cu o slujbã în memoria credinciosului Emil Cioran în Biserica „Sfânta Treime” din Rãșinari, modernã pe dinafarã dupã ultima restaurare, dar atât de frumos pictatã în interior, în stil tradițional. O bisericã cu însemnãtate dublã, una cã se aflã în Rãșinari, locul de baștinã a lui Emil Cioran, cât și a lui Octavian Goga, dar și prin faptul cã este lãcașul unde a sãvârșit slujbe arhierești și a prezidat întruniri ale fruntașilor ardeleni Mitropolitul Andrei Șaguna, care are alãturi un monumental mausoleu.

Colocviul s-a încheiat cu filmul, prezentat online, realizat de actori ai Teatrului “Aureliu Manea” din Turda (a cãrui faima a ajuns și la românii din SUA), “Exerciții de admirație Emil Cioran.” Și așa, participanții au fãcut o plimbare prin Rãșinari, printre frumoasele lui case și strãduțe. S-au oprit în fața casei unde s-a nãscut și a copilãrit filozoful (și despre care cu jenã trebuie sã spun cã nu este în niciun Youtube pe Internet, în afarã unei „nunți” – spectaculoase prin costumele ei tradiționale ce a trecut prin fațã casei lui și unul unde un muncitor curãțã de buruieni și noroi în valea Ștezei, ce salutã în trecere casa lui Cioran). Sper cã acest reușit film artistic, cu important caracter documentar, va ajunge curând pe Youtube spre a încânta o audiențã largã.

Sigur, am regretat cã, asistând la eveniment online, de la mare distanțã, nu am putut gusta din inspirata excursie „Pe urmele lui Cioran și Noica” de la Pãltiniș și Șanta unde participanții la fața locului au petrecut împreunã (ținând distanța socialã ) ziua de duminicã, 14 noiembrie 2021.

La deschiderea colocviului, s-au fãcut trei cadouri frumoase. Menționez „cadoul” pentru Anca Sîrghie, oferit de Ioan Radu Vãcãrescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, care i-a decernat Premiul „Emil Cioran” 2021 „pentru întreaga operã literarã și publicisticã”. Apoi, douã cadouri, creații ale unor artiști cunoscuți, dãruite primarului ing. Bogdan Bucur. O emoție generalã a provocat un tablou cu portretul lui Emil Cioran, pictat de Adina Romanescu, gest pentru care recunoscutei artiste din București i s-a oferit o Diplomã de excelențã. Pe datã, alãturi de steagul românesc, i s-a gãsit tabloului cel mai potrivit loc, așa cã întregul eveniment s-a desfãșurat sub pavãza lui Emil Cioran însuși. Sositã din capitalã, profesoara Doina Boantã, care are rãdãcini în acest sat, a oferit domnului primar un elegant album de artã, publicat de fratele dânsei, Dan Bãncilã, al cãrui bunic era rãșinãrean.

Cred însã, cã cel mai minunat cadou este cel fãcut lui Emil Cioran însuși, prin modul excepțional în care acest al XXVII-lea Colocviu l-a onorat. Sunt sigurã cã de acolo, de sus, de unde ne privește, Emil Cioran se simte împãcat cã este onorat la Rãșinari, deci chiar în locul unde el „a trãit raiul pe pãmânt”, așa cum nicãieri și nicicând mai apoi nu i s-a mai întâmplat.

Ileana Costea ( California, S.U.A.)

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro