Țara Luanei este localizată, potrivit legendei, în Munții Buzăului, iar pe raza localităților Colți, Bozioru și Brăești se află zece așezări rupestre locuite încă din vremuri îndepărtate, dar și monumente ale naturii, în jurul cărora, de-a lungul timpului, s-au țesut numeroase basme și legende, precum și numeroase povestiri despre dispariții umane și fenomene paranormale. Așezările rupestre de la Nucu-Aluniș, cu 29 de locuințe, se află la șase kilometri de centrul comunei Colți, pe raza localităților Colți-Bozioru-Brăești.

Cea mai cunoscută așezare rupestră este Biserica din piatră de la Aluniș, săpată în piatră de doi ciobani, Vlad și Simion, în jurul anului 1274 și atestată documentar în anul 1351. Aceasta a fost schit de călugări până la anul 1871, iar de atunci este biserica satului Aluniș, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Celelalte așezări rupestre au denumiri relevante pentru încărcătura lor istorică: Peștera lui Dionisie, Agatonul vechi, Agatonul nou, Peștera lui Iosif, Grota Fundul Peșterii. Această zonă se mai remarcă prin existența a numeroase stânci și pietre încărcate de simboluri și semne străvechi, încă puțin cercetate. De asemenea, s-au descoperit intrări ciudate în pământ sau locuri în care oamenii s-au confruntat cu fenomene stranii. De altfel, localnicii vorbesc despre dispariții neobișnuite ale unor oameni, călătorii în timp sau oseminte de uriași scoase din pământ și ascunse de către autorități…

Țara Luanei, denumirea metaforică a ținutului muntos al Buzăului, se datorează unei legende care de generații întregi circulă pe cale orală printre țăranii din această regiune, susține Diana Gavrilă din comuna Colți. Bătrânii povestesc că, în vremuri demult uitate, în Munții Buzăului domnea un rege bătrân și înțelept, Luana, ale cărui cetăți atingeau cerul. Apărătorii cetăților erau viteji netemători de moarte care luptau numai pentru dreptate, iar regele le vindeca rănile cu apele fermecate din Valea Izvoarelor. Vrăjmașii împinși de pizmă, în care de foc, au doborât Soarele Luanei, Pământul s-a cutremurat din încheieturi, iar pe locul cetății, scoarța terestră a rămas pustiită, semne care se mai văd și astăzi, a mai spus Diana Gavrilă. Legendele din Țara Luanei sunt mai numeroase, nefiind însă confirmate de studiile științifice. „Munții Buzăului au fost incluși din cele mai vechi timpuri în geografia sacră a lumii. Peste această zonă se întinde un cer straniu, albastru, de o intensitate extraordinară, cum rar ți-e dat să întâlnești. Totodată, bătrânii povestesc de experimentele cu copii supradotați făcute de fosta Securitate, transportați aici cu autocamioane militare, dar și de fenomene stranii, cum ar fi dispariția de persoane, pentru a reapare peste timp”, povestește Diana Gavrilă, profesor de istorie. Să fie acest loc o poartă către Lumea de Dincolo, o Poartă a lui Dumnezeu?

Bătrânii povestesc că în vremuri demult uitate, în Munţii Buzăului au trăit cândva uriaşi şi că peste ei domnea un rege atotputernic, bătrân şi înţelept, pe nume Luana. Păzea porţile unei cetăţi cu zidurile până la cer, care era luminată zi şi noapte de soare, locuită de oameni neînfricaţi şi drepţi. Aceştia au trăit mulţi ani fericiţi în spatele zidurilor, fiind tămăduiţi de regele Luana cu apele vii şi moarte din Valea Izvoarelor, până când vrăjmaşii în care de foc i-au atacat şi au distrus soarele ce lumina neîncetat cetatea. „Această cetate se pare că era străjuită zi şi noapte de un soare strălucitor aidoma astrului zilei. Cei ce trăiau acolo erau netemători de moarte. În această poveste este amintită prezenţa izvoarelor tămăduitoare, Luana fiind cel care cunoştea leacul lor, având grijă ca de fiecare dată să-i tămăduiască pe cei răniţi în războaie. Cei ce se încumetau să folosească singuri leacul se îmbolnăveau şi mureau.” Oştenii Luanei erau oameni puternici, dar într-o zi au fost nevoiţi să îşi piardă soarele care le era prieten. Legenda vorbeşte despre dispariţia acestei civilizaţii în urma unui război cu inamici sosiţi în care de foc. Ţara Luanei a fost pârjolită şi lipsită de orice formă de viaţă pentru multă vreme. „Multă vreme ar fi trăit cei de la cetate, fericiţi, până când vrăjmaşii înzăuaţi, în care de foc, au venit şi au doborât soarele Luanei. Mare prăpăd a fost atunci pe pământ şi chiar s-a simţit la nivel planetar, pentru că pământul s-ar fi clătinat din încheieturi. Zidurile cetăţii şi împrejurimile ar fi fost arse mult sub scoarţa terestră iar zona a rămas pustie multă vreme şi nici păsările în zbor nu au mai trecut. Autorul este rezervat în ceea ce priveşte detaliile însă ne dă totuşi un indiciu preţios şi ne aminteşte de prezenţa unei peşteri numită Peştera Înţeleptului, cea în care ar fi stocate toate informaţiile care ar conduce către adevăr”, spune Diana Gavrilă, care este și culegător de legende despre Ţara Luanei.

O altă legendă legată de Ţara Luanei este cea a unei fete frumoase care a venit într-un car de foc pe pământ şi s-a îndrăgostit de un localnic. Luana a reuşit să-i înveţe pe oameni să scrie și să citească, dar și noțiuni de medicină, arătându-le efectele miraculoase ale apelor vii şi moarte din regiune. Fostul iubit din cer a înnebunit de gelozie şi când a aflat unde se ascundea Luana a pornit un război împotriva localnicilor. În această legenda, Luana i-a învăţat pe oamenii locului cum să se ascundă în stânci acolo unde nu ajungea focul, ceea ce explică existenţa aşezărilor rupestre de la Bozioru. Se pare că atunci când unul dintre localnici era atins de foc, Luana îl vindeca pe loc cu apă moartă şi apă vie. Legenda care localizează stâncile în care se ascundeau localnicii ca fiind cele din zona Cozanei şi care plasează pe Platoul Martirei locul unde ar fi avut atacul din cer ar putea explica existenţa aşezărilor rupestre din Colţi şi a descoperirilor arheologice făcute aici: „Cercetătorii au găsit în peşterile din zonă desene ale unor vârfuri de săgeţi şi pumnale care datează din secolele VI-IV înainte de Hristos”. Diana Gavrilă susţine că deşi poveştile despre Ţara Luanei nu sunt confirmate de studiile ştiinţifice pot fi făcute conexiuni între anumite elemente din legendă şi realităţile locului. „Soarele amintit în poveste, care strălucea zi şi noapte deasupra acestei cetăţi, poate fi invocarea unui cult solar, Dumnezeu văzut prin prisma soarelui, Dumnezeul care se află mereu deasupra creştetului nostru. Cât priveşte izvoarele tămăduitoare, din legndă, avem corespondent şi în realitate. Ştie toată lumea că zona rupestră Nucu este o adevărată vale a apelor tămăduitoare, susurând un izvor cu proprietăţi tămăduitoare şi care în vremea lui Ceauşescu ar fi fost verificată iar în urma brevetului obţinut ar fi fost ridicat acel stabiliment balnear de la Fişici.” Diana Gavrilă mai spune că legenda Luanei ar fi dovada unei legături între civilizaţia care s-a format în zona Carpaţilor cu cea sumeriană, Luana fiind ...al treilea Rege al Sumerului. „Dacă ar fi să tălmăcesc această poveste aş spune că ea nu face decât să amintească clar legăturile noastre cu cea mai veche civilizaţie a lumii, civilizaţia sumeriană. Spun asta nu prin prisma faptului că cineva ar fi venit din Sumer şi ar fi lăsat urme în zona munţilor Buzăului ci că de fapt poporul presumerian ar fi poporul pelasgic, cel în rândul căruia era obiceiul de migrare către alte teritorii atunci când creşteau numeric. Mama bătrână - fiind perioada matriarhatului - conducea tribul împreună cu un iniţiat. Luana, dacă ar fi să discutăm pe marginea acestui nume, nu îl regăsim decât în civilizaţia sumeriană, ca şi divinitate, venind de la LuAnu, creatorul zeilor, ceea ce pentru noi ar însemna Dumnezeu, dar în acelaşi timp figurează şi ca rege pământean, rege Ensi. Ensi, în sumeriană înseamnă înţelept, titluatură care era atribuită doar semizeilor”, spune călăuza din Colţi, citată de Adevărul.ro.

Configuraţia geologică a zonei este şi ea invocată de ghid atunci când aduce vorba despre indicii ale trecutului legendar al ţinutului dintre munţii Buzăului. „Cele şapte rânduri de coloane numite Pieptenele de localnici îţi creează impresia de ziduri de fortificaţie dar aş veni şi cu Babele de la Ulmet, care ţi se înfăţişează sub o altă formă decât ţi s-ar înfăţişa vreodată un trovant de pe pământul acesta. În afara formelor zoomorfe, antropomorfe, ale resturilor de capitel, coloane antice, cele mai multe ţi se înfăţişează sub forma navelor spaţiale.”

Recent, au fost găsite dovezi, care atestă faptul că peșterile din zonă au fost locuite încă din perioada preistorică. Cercetători de la Muzeul Județean de Istorie Buzău au găsit, în grota Fundul Peșterii, o serie de simboluri desenate pe pereți, despre care se presupune că sunt acolo de peste patru milenii. Astfel, s-au identificat desene care simbolizează vârfuri de săgeți, pumnale, vârfuri de suliță, pentagrame, brăduți sau mâini. Mai exact, au fost numărate până la 137 de reprezentări de arme, 15 dintre acestea datând din Epoca Bronzului. „Se pare că în această grotă era locul de inițiere a elitei războinice, chiar și intrarea are o semnificație aparte, simbolizând fecunditatea”, a declarat directorul Muzeului Județean de Istorie Buzău, Sebastian Matei, pentru Agerpres. De asemenea, unele povești spun că în aceste peșteri au locuit primii misionari creștini, care au venit pe teritoriul țării noastre din Orientul Mijlociu. Totodată, mulți pustnici și călugări ar fi trăit în aceste grote, până în secolul al XIX-lea. Ei veneau aici pentru a se ruga departe de agitația din marile orașe. O altă legendă spune că domnitorii români ajungeau în aceste locuri cu scopul de a-și mărturisi păcatele.

Chihlimbarul este o piatră prețioasă specifică locului, mai exact așezării Colți. Aici a fost înființat, în anul 1974, Muzeul Chihlimbarului, o casă țărănească, pe trei nivele, care adăpostește o colecție de chihlimbar, numită și „piatra zeilor” sau „rășina scursă din ochii zeilor”, unică în țara noastră. „În zona Colți, chihlimbarul se găsește atât la suprafața solului, cât și în adâncime, în strate dezvelite”, a declarat custodele muzeului. Ca și restul regiunilor din Țara Luanei, nici zona Colți nu este săracă în mituri. Se spune că pe aceste meleaguri ar fi venit un explorator hotărât să caute comori. Deși a fost prevenit de localnici că un lucru rău se va întâmpla dacă va ține în palmă piatra prețioasă, el nu a ascultat. După ce a găsit comoara, exploratorul și-a dorit cu ardoare să găsească și alte comori. Nu se mai putea despărți de „piatra zeilor”, motiv pentru care totul în jurul lui începuse să se destrame. Într-un final, povestea exploratorului se încheie cu moartea sa misterioasă...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro