New York – ul nu este America. New York City este NY City şi asta este tot. Un melanj de culori, un ghiveci de obiceiuri, obişnuinţe şi stereotipuri ce se coagulează sub forma unui conglomerat lipsit de orice stil. Ca şi Bucureştii, NYC şi-a făcut propriul stil din această lipsă de stil. Deja o marcă, un brand, un clişeu mistificator, de multe ori.

Se poate trăi la NY, ca oriunde în lume. Cu bogaţi şi săraci deopotrivă alături, cu un soi de libertate asumată discret şi nezgomotos. “Nobody cares”, nimănui nu-i pasă dacă eşti gras sau şchiop, frumoasă sau galben, beat mort şi fericit sau viu şi cătrănit. E loc pentru toată lumea. Te simţi bine pe stradă, acolo, în metrou, în mulţime, plimbându-te alene prin Central Park sau pierzându-te în mulțimea care freamătă în Times Square de Anul Nou. Firesc şi natural. Uneori e simplu să fii tu însuţi.

Mai ales la New York. In păienjenişul de „avenues” şi „streets” ce împart New-York-ul într-un imens caroiaj de linii drepte şi perpendiculare, cumva peste mâna, mintea şi puterea de înţelegere a europeanului obişnuit cu străzile sucite sau împrăştiate urban după tradiţia ce acoperă şi bate logica strictă, dar şi buimăcit de inedita ordine a primilor colonizatori, „Al Cincilea Bulevard” al marii metropole americane este precum „A Cincea” de Beethoven: cea mai cunoscută, faimoasă, populară, iubit-neiubită, admirată oricum, precum bate destinul la uşa fiecăruia.

Clişeu al bogăţiei, precum legendarul Wall Street şi dar al eleganţei şi opulenţei afişate de doamnele de altădată din fauburg-ul Saint Germain des Pres, Fifth Avenue atrage şi astăzi milioane de vizitatori şi cascăgurişti peripatetizând agale şi visători printre multele magazine şi restaurante, parcuri – puţine, hoteluri – mult mai multe, dar şi biserici, precum faimosul bastion catolic St. Patrick Cathedral, unde poate spune „Tatăl Nostru” şi aprinde o lumînare orice ortodox în virtutea dreptului la libera circulaţie a persoanelor. Ce ştiam din auzite şi uneori chiar citite nu se potriveşte. Dar deloc!

O anume democratizare a străzii, cum o regăsim pe intregul cuprins etnic şi social al Noii Rome, amestecând bogătani americani din Texas şi California cu mai sărăcuţi turişti europeni, uluiţi şi veşnic zâmbăreţi japonezi puşi pe ripirea banilor cu mult mai rezervaţii europeni nordici şi 4 gălăgioşii sudamericani, mai atenţi cum se cheltuie banii de pe cardurile valabile peste tot, dau farmec aparte acestei lumi în mişcare.

Un melting-pot, amestec de haine colorate sau ponosite, studenţi cu viitorul înainte şi văduve pitite în memoria unui trecut ce nu le dă pace, un veşnic dute – vino dealungul marelui bulevard.

Pe Fifth Avenue se poate mânca şi îngheţată şi un hamburger ce ţi se oferă la tot pasul de fel de fel de vânzători care nu vorbesc engleza precum Mihai Răzvan Ungureanu, pe Fifth Avenue poţi să te uiţi după cucoane bine ce fac şi ele „ window shopping” – frumoasa expresie a anglo-saxonilor pentru a amesteca „a căsca gura” cu elegantul „a flana”, pe Fifth Avenue eşti egal cu toată lumea dacă rămâi protejat de anonimatul străzii.

Sunt şi restaurante pentru toate buzunarele, aşa cum sunt şi magazine unde poţi alege orice fără să şi cumperi. Intre mici reprezentanţe ale marilor firme şi magazinele exclusive cu tot ce poate fi mai scump pe lume. Pe primul loc ar fi Bergdorf-Goodman, plasat în apropiere de 52 Street şi Central Park şi nu mai puţin faimosul „Sacks”, vizavi cumva de Rockefeller Center.

Sigur că având pe retină imagini ne este mai uşor să improvizâm impresii, dar şi aşa, pentru cei care au călătorit mult cu gândul înainte şi după ’89, lucrurile pot fi lesne contabilizate. O vizită într-unul din aceste luxoase magazine lăţite pe verticala a 4-5-6 etaje şi cu o arhitectură neoclasică de început de secol XX ce fascina lumea banilor noi cu cea a arhitecturii clasice greceşti – obsesia pentru trecut este combinată pretutindeni cu germenii avangardei, coloanele dorice stând senine lângă construcţii mai bizare din sticlă şi oţel, o vizită la Berfdorf&Goodman rămâne, totuşi, de neuitat.

Sigur că mai dai de produse marca Ungaro sau Roberto Cavalli, Miake , Valentino sau Armani şi prin Park Avenue sau între 52 şi 54 St, dar toate adunate laolaltă cu reprezentări de cel mai bun gust nu mai găseşti. Nimeni nu-ţi face fiţe dacă vrei să şi probezi ceva chiar dacă un pantalon poate costa 1000 de dolari iar o rochie 2, 3 chiar şi patru mii.

”Keep smile”, zâmbiţi vă rugăm, ar fi o bună lecţie şi pentru comerţul nostru, unde mutrele acre şi plictisul vânzătorilor nu este egalat decât de anunţurile cu „primim marfă” sau „închis pentru inventar”.

Câteva ore flanate pe Fifth Ave ca şi altele prin magazine de binedispun pentru a reveni la o normalitate după care tânjeşti. Cristian Tudor Popescu se plângea acru acum câţiva de tratamentul greţos aplicat la intrarea într-un muzeu. Ce să spun, nu mi s-a întâmplat, dincolo de fasonul şi aerul meu să spunem, care, ajuns la NYC ar da iama prin marile magazine de pe Fifth Avenue cu acelaşi entuziasm cu care ar ridica braţele victoriei după meciul dintre Steaua şi CFR Cluj.

Tot pe Fifth Avenue se găseşte însă şi cea mai grozavă bibliotecă, poate şi din lume, cunoscută prin filme, unde treptele şi leii de la intrare atrag mulţi îndrăgostiţi să se giugiulească şi fără nici o trimitere de natură livrescă. Amestecul de masivitate şi nimicurile fireşti – porumbei sau homeless – alăturarea contrastelor fac din Fifth Avenue un loc unde se trăieşte ca oriunde. Evident, mai scump, oricum am întoarce lucrurile pe toate părțile.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro