Un distilat asemănător cu cel din Cognac, dar cu un alt AOC, este cel din Armagnac, produs în Gasconia, în sud-vestul Franței. Este distilat din vin obținut de obicei dintr-un amestec de struguri, inclusiv Baco, Colombard, Folle Blanche și Ugni Blanc. Tăria rezultată inițial este apoi maturată în butoaie de stejar înainte de a fi trasă la sticlă. Producția este supravegheată de Institutul Național de Origine și Calitate (INAO) și de Biroul Interprofesional Național al Armagnacului (BNIA).

Armagnac a fost una dintre primele zone din Franța care a început distilarea băuturilor spirtoase, dar volumul general al producției este mult mai mic decât cel al producției de coniac și, prin urmare, este mai puțin cunoscut în afara Europei. Armagnac este cel mai vechi distilat în lume: în 1310, Cardinalul Vital du Four, i-a descris cele 40 de virtuți, între care: „Înviorează spiritul, dacă este luat cu măsură, reamintește trecutul, îi face pe oameni veseli, păstrează tinerețea și întârzie senilitatea”. De asemenea, prelatul credita distilatul de culoarea chihlimbarului cu vindecarea hepatitei și „uscarea lacrimilor”. Între secolele al XV-lea și al XVII-lea, Armagnac a fost comercializat pe piețele Saint-Sever, Mont-de-Marsan și Aire-sur-lʼAdour. Ulterior, tot comercianții olandezi au început să promoveze și comerțul cu această băutură.

Distilatul este legat și de istoria gastronomiei. O mâncare tradițională gourmet franceză este preparată în mod tradițional prin hrănirea forțată a unei mici păsări numită ortolan, înainte de a o băițui în armagnac și de a o prăji. Rețeta este acum interzisă legal din cauza legilor care protejează pasărea. În 1996, ultima dorință a fostului președinte francez François Mitterand a fost să i se gătească ortolani…

Regiunea Armagnac se află între râurile Adour și Garonne, la poalele Pirineilor. Regiunii i s-a acordat statutul de AOC în 1936. Zona oficială de producție este împărțită în trei districte care se află în departamentele Gers, Landes și Lot-et-Garonne. Regiunea conține 15.000 de hectare de viță de vie producătoare de struguri. Decretul Fallières din 25 mai 1909 descrie cele trei districte: Bas-Armagnac, Armagnac-Ténarèze și Haut-Armagnac. Fiecare dintre aceste zone este controlată de reglementări AOC separate. Denumirea mai nouă Blanche dʼArmagnac a fost înființată pentru a permite producerea și exportul de distilate limpezi, albe, care nu sunt îmbătrânite. Armagnacul este distilat în mod tradițional o singură dată, rezultând un conținut de alcool de 52%. Rezultatul este o tărie mai aromată decât coniacul, pentru care se face dubla distilare. Îmbătrânirea îndelungată în butoaie de stejar înmoaie gustul și determină dezvoltarea unor arome mai complexe și o culoare maronie elegantă.

Și în acest caz, îmbătrânirea în butoi îndepărtează o parte din alcool și apă prin evaporare („partea Îngerilor”) și permite compușilor aromatici mai complecși să apară prin oxidare, ceea ce modifică și mai mult aroma. Deoarece alcoolul se evaporă mai repede decât apa, gradul de alcool este redus în mod natural cu o medie de 0,4% pe an, în funcție de caracteristicile pivnițelor (temperatura medie și umiditatea). Când distilatul este considerat ca fiind maturat, este transferat în recipiente mari de sticlă (numite „Dame Jeanne”, de unde și „damigeana” noastră) pentru depozitare. Principala diferență între armagnac și alte băuturi spirtoase este că, datorită conținutului său alcoolic relativ scăzut, în general nu este diluat cu apă. Se bea într-un pahar cu diametru mai mare, care poate fi ținut în palme pentru a se încălzi și a-și potența aromele. Din același motiv, în unele localuri paharul cu această băutură este adus pe o farfurioară încălzită.

Armagnacul este vândut în mai multe clasificări, referindu-se în cea mai mare parte la vârsta tăriilor constitutive. Când sunt amestecate armagnac-uri de vârste diferite, vârsta de pe sticlă se referă la cel mai tânăr component. Un armagnac de trei stele sau VS, este un amestec de mai multe distilate care au cel puțin un an de îmbătrânire în lemn. Pentru VSOP. îmbătrânirea este de cel puțin patru ani, iar pentru XO și Hors dʼâge – zece ani. Armagnac-urile mai vechi sunt adesea vândute în funcție de anii de recolte, sticlele conținând distilat dintr-un singur an, notat pe etichetă, cu o vechime de minimum 10 ani.

…Poveștile Vinului, un proiect OEVE – Consulat România, realizat de Eques Dan-Silviu Boerescu, Consilier de Imagine, și Eques Gratzian Mărgărit, Paharnic Consular. Urmăriți și https://oeve.ro. Abonați-vă la newsletter!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro