Era descendenta familiei de domnitori Ghica, avea ascendență aromână și albaneză, s-a căsătorit cu un prinț rus, a fost pedepsită pentru opiniile ei politice la St. Petersburg, a trăit cea mai mare parte a vieții separată de soț la Florența, era prietenă cu Garibaldi, cu Kaiserul german și cu Împăratul Braziliei, a scris o mulțime de cărți în limba franceză, a fost prima româncă alpinistă (a înfipt tricolorul pe culmile Alpilor) dar și prima feministă notorie - Dora d'Istria rămâne unul dintre cele mai interesante personaje feminine din Europa secolului al XIX-lea.

Dora d'Istria (3 februarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Florența) este pseudonimul literar al prințesei Helena Kolțova-Masalskaia, născută Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri în limba franceză , italiană și câteva în greacă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nicio altă femeie în afara scriitoarei franceze George Sand nu a fost respectată în lumea intelectuală europeană ca ea. A fost scriitoare, istoric, cu preocupări de studiu al problemei feminine, susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european.

Elena Ghica s-a născut în influenta familie Ghica, din care au făcut parte domnitori și mari boieri din Țara Românească și Moldova. Primul Ghika cunoscut în Țările Române și fondator al familiei Ghica a fost Gheorghe Ghika Vodă, zis „cel bătrân”, domn al Moldovei (1658-1659) și al Țării Românești (1659-1660), care era aromân, originar din Zagoria în Macedonia, de unde a plecat în Fanar. Elena Ghica era fiica marelui ban de Craiova Mihail Ghica (zis și Mihalache Ghica, 1794-1850) și a Caterinei Ghica (fostă Faca sau Facca, 1809-1853, de origine grecoaică, sora autorului piesei Franțuzitele, Constantin Faca, 1801-1845), fiind nepoata de frate a domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) și Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842). Grigore al IV-lea Ghica a fost cel dintâi domnitor pământean al Țării Românești după un secol de domnii fanariote .

Elena Ghica a fost botezată de mitropolitul Valahiei și a avut ca nași pe unchiul ei Grigore al IV-lea Ghica, atunci domnitor, și pe beizadeaua George Ghika. Catinca Faca și banul Mihail Ghica au avut trei băieți și trei fete, Elena fiind cea mai mare. Tatăl Dorei d'Istria, fratele celor doi domnitori, a fost colecționar pasionat, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București și membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa (1842). Palatul lui Mihail Ghica era un adevărat muzeu de antichități adunate din țară; galeria de picturi și sculpturi era vestită în întreaga Europă, iar biblioteca, alcătuită mai mult din manuscrise, era imensă. În ambianța rafinată din palatul părintesc, Dora d'Istria i-a cunoscut pe literații vremii, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu.

Elena Ghica a fost un copil minune; la vârsta de cinci ani învață greaca veche și greaca modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani a tradus Iliada din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. A primit educația intelectuală de bază de la profesorul grec Gregorios Papadopoulos (G. G. Papadopol, profesor la Școala de Belle Arte din Atena) și de la preceptorul francez J.-A. Vaillant. Profesorul său Papadopoulos consemna: „Geniul ei precoce, bunătatea îngerească a inimii, o făcură obiectul adorațiunii a lor săi și o podoabă prețioasă a curții Principelui Alesandru.”  Dora d'Istria mărturisea că „în familia mea singura limbă care se folosea era franceza. Dl. Papadopol m-a învățat greaca, [limbă] care în est este la fel de importantă ca franceza în vest.”

La Palatul Sanssouci, mica Elena (care era însoțită de tatăl ei, Prințul Mihail, stârnește admirația curții lui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei când traduce o inscripție în limba greacă de pe un artefact arheologic (un basorelief) ce fusese adus de Alexander von Humboldt. A luat lecții de muzică și a practicat sporturi, precum înotul, echitația, scrima, participa la partide de vânătoare ale adulților. A compus muzică, de exemplu a scris melodia la poezia lui I. Eliade Rădulescu: La Istru (în 1848). Descrierea trăsăturilor fizice ale prințesei Elena Ghica/Dora d'Istria a fost realizată detaliat (și chiar admirativ) de Armand Pommier: „Figura sa de un oval perfect, cu o mare puritate a liniilor în toate detaliile lor, era de o paloare (franceză blancheur) strălucitoare, subliniată de tonuri roze, și animată de ochi negri magnifici, ale căror priviri penetrante și vii respirau bunătatea și bunăvoința; părul șaten încorona fruntea sa largă și bine dezvoltată sub care străluceau toate luminile geniului.”

Dora d'Istria s-a căsătorit în februarie 1849 cu principele rus Aleksandr Kolțov-Masalski (un tânăr locotenent de husari, ofițer de la vârsta de 15 ani, pe care l-a cunoscut la Iași, la un bal), pe când Ghiculeștii munteni erau refugiați la curtea domnitorului Grigore al IV-lea Alexandru Ghica din Moldova. Prințul Aleksandr era detașat la Legația rusă. Se pare că Elena Ghica s-a căsătorit cu principele rus împotriva voinței părinților ei, așa cum afirmă Angelo de Gubernatis.

Alexandr Kolțov Masalski se considera descendent al miticului întemeietor al statului rus, Rurik (862-879, conducător al varegilor) însă descendența pe bază de documente provine de la Iuri Sviatoslavici, prinț din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Familia Masalski era a doua din cele mai vechi și ilustre trei familii ruse. Celelalte două familii princiare descendente de la Rurik în linie bărbătească, directă și legitimă au fost Odoievski și Gorceakov. Prinții Kolțov-Masalski au guvernat în secolele trecute gubernia Kaluga. Elena Ghica s-a stabilit la Sankt Petersburg, unde s-a consacrat studiului, dar și relațiilor mondene. În mediul aristocratic petersburghez a strălucit prin inteligență, însă nu s-a acomodat despotismului țarist. Ideile liberale ale prințesei, sentimentele sale pentru eliberarea Principatelor și contra absolutismului țarist, precum și susținerea principiilor revoluționare ale anului 1848 au deranjat societatea rusească.

Când a protestat împotriva invaziei Țărilor Române de către Rusia din Octombrie 1853, s-a aflat foarte aproape de a fi exilată pe viață în Siberia. A fost avertizată să-și păstreze opiniile pentru ea, avertisment pe care l-a ignorat. Urmarea acestui fapt a fost biciuirea ei (cu cnutul!) la palatul poliției din Sankt Petersburg, când i s-a spus „politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze”.

Această întâmplare petrecută în 1855, dar și clima nefavorabilă sănătății sale au determinat-o pe Elena Ghica Masalski să părăsească definitiv Rusia (în primăvara anului 1855, la 26 aprilie), împreună cu fiul ei, care însă va muri mai târziu la Bruxelles. Soțul Dorei d'Istria, Ărințul Alexandr Alexandrovici Kolțov Masalski (1826-1875) figurează în arborele genealogic al familiei Ghika, ediția din iunie 2010 (cf. ref. 48) ca fiind general în 1860. Dora d'Istria nu a renunțat la cetățenia rusă, nu a divorțat, însă în fapt s-a despărțit de soțul ei; în lumea culturală și-a luat numele literar Dora d'Istria. Despre mariajul ei, Nicolae Iorga spunea: „o căsătorie nefericită, pe care n-a rupt-o niciodată, ne-având nimic în comun cu un soț de mentalitate inferioară”.

Dora d'Istria a fost prima femeie care a escaladat vârful Mönch din sistemul Jungfrau în Alpii Elvețieni (4105 metri), la 11 iunie 1855, după trei zile de expediție. Pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care numele Valahiei, țara sa dragă, era brodat cu litere aurii. La 1 iunie 1860 a escaladat și vârful Mont Blanc. A vizitat Grecia, unde a traversat succesiv provinciile regatului: Beoția, Focida, Aetolia și peninsula Peloponez, inclusiv Muntele Athos); de asemenea, vizitează Elveția și Italia unde a locuit la „Villa d'Istria” din Florența, pe via Leonardo da Vinci nr. 10 (cumpărată de ea la 26 octombrie 1870 de la Angelo de Gubernatis), unde s-a stabilit definitiv, la finele anului 1870.

Villa d'Istria a devenit o adevărată curte intelectuală. În scrisoarea trimisă împăratului brazilian Dom Pedro al II-lea la 10 ianuarie 1877 (în limba franceză), Dora d'Istria afirmă textual: „Casa în care locuiesc este aproape de Piața Cavour, pe strada Leonardo da Vinci 10; parcul care o înconjoară este lipsit, din nefericire, de soarele din Brazilia, iar palmierii supraviețuiesc doar în vasele de sticlă”. Totuși, grădina care înconjura Villa d'Istria era plină de flori și arbori exotici. Din nefericire, Villa d'Istria a fost bombardată de aviația engleză și americană, în 1943, în a doua conflagrație mondială și casa a fost distrusă.

Este considerată ca una dintre primele feministe din Europa, atitudine ilustrată prin lucrările sale 1Les Femmes en Orient” și „Des femmes par une femme”. În aprilie 1867, Camera deputaților din Atena i-a acordat în unanimitate și printr-o lege specială calitatea de cetățean de onoare al Atenei; era prima oară când această onoare a fost decernată unei femei. Înainte de aceasta, doar Lord Byron primise acest titlu onorific.

A lăsat prin testament mare parte din avere primăriei București, pentru administrarea spitalului Pantelimon, ctitoria familiei sale. Restul averii a fost lăsată ca moștenire pinacotecii și bibliotecii din Florența, iar Villa d'Istria a fost lăsată prin testament primăriei din Florența spre a fi vândută în folosul Società di educazione e patronató pei sordomuti.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro