Marele actor de comedie Jean Constantin a rămas în memoria cinefililor cu roluri antologice precum Patraulea din seria „Brigada Diverse”, Limbă din filmele lui Sergiu Nicolaescu sau Ismail, bucătarul hâtru din „Toate pânzele sus!”. Lumea îl considera pe popularul actor ca pe un prieten apropiat dar puțini cunoșteau adevărul despre el, despre originea lui sau, chiar, despre numele lui real. A vorbit foarte rar despre viața sa personală. Totuși, marele actor are un istoric tumultos, cu trei căsnicii la activ, dintre care ultima cu cea care i-a fost soție unui alt actor celebru.

Mai toți au crezut că numele de familie era Constantin, iar Jean - prenumele. În realitate, lucrurile stăteau exact invers. Jean Constantin (născut Constantin Cornel Jean; 21 august 1927, Techirghiol – 26 mai 2010, Constanța), asemenea multor dobrogeni, provenea dintr-o familie multietnică, mama -Caliopi Stavreg Zaharia - fiind grecoaică (venită cu părinții de la Salonic), iar tatăl -Dumitru Jean - român, de meserie conductor arhitect.

Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rrom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: „Eu mi-am jucat foarte bine rolurile și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor", se amuza Jean Constantin. Reprezentanții etniei din Constanța au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei comunități și că acesta era cunoscut în oraș ca grec. Totuși, datorită tenului său mediteranean, a fost ales să joace astfel de roluri în mai multe filme.

Nu a avut studii de specialitate dar juca orice rol cu o naturalețe înnăscută. Îi plăcea de mic să spună poezii, iar parinţii îl încurajau; mama lui avea voce, iar tatăl lui era de un haz nebun. A făcut armata la grăniceri, într-o unitate din Orșova, prin 1950. Jean Constantin a muncit încă din copilărie, și pasiunea pentru mare nu l-a îndepărtat de portul Constanța, acolo unde nu s-a ferit să presteze o mulțime de munci fizice grele, cum a fost și cea de hamal. A lucrat inițial ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice.

„Adevărul este că mie, fiind cel mai mic și mai răsfățat dintre frați, nu mi-a plăcut deloc cartea. De-aia, deși tata vroia să mă facă arhitect (auzi la el!), m-am făcut artist. Înarmați doar cu naivitatea și cu visele celor 16 ani, mai mulți colegi de liceu ne-am „înrolat” cu entuziasm în Brigada a 3-a Constanța, ce urma să plece pe șantierul Bumbești – Livezeni”. Deși inițial își dorise să muncească în port, pentru că auzise că doar astfel se putea îmbarca pe un vas, cu care urma să „fugă” pe mare, Jean Constantin a ajuns să trudească timp de șase luni, îmbrăcat în salopetă și încălțat cu opinci, în sectorul Dimeș, lângă Meri, unde l-a avut coleg pe Ilarion Ciobanu.„Au venit anii ’52 – ’53, începuse construcția Canalului Dunăre – Marea Neagră, aveam vreo 18 ani și m-am angajat ca montator la „IMU Medgidia”. Am mai făcut o brigadă și m-am reîntâlnit cu Ilarion Ciobanu, de data asta pe scena Sindicatului „Dezrobirea”, unde jucam în două piese: „Pentru libertate” și „Șobolanii portului”. De aici m-au luat în armată și tot aici m-am întors”, a povestit artistul într-un volum semnat de Oana Georgescu. ... A debutat ca artist la Casa de Cultură din Constanța. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.

A jucat în filme de la începutul anilor 60. La sfârșitul deceniului este distribuit în producțiile de succes „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969, regia Radu Gabrea) și „Canarul și viscolul” (1969, regia Manole Marcus). Totuși, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria „B.D. (Brigada Diverse)”, în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui și Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu la filmul istoric de aventuri „Nemuritorii”. Serialul „Toate pânzele sus!” (1976), în regia lui Mircea Mureșan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. „Revanșa” (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia „Nea Mărin miliardar”, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

În anii 1980 și 1990 este prezent într-un număr mai mic de producții, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de șapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul Nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006). Ultimele sale filme, „Supraviețuitorul” (2008) și „Poker” (2010), au fost regizate de vechiul său prieten Sergiu Nicolaescu. A apărut și în serialul Regina, difuzat de postul Acasă TV.

Jean Paler, actorul de comedie care i-a fost ca un frate, preț de 45 de ani, a povestit, pe Ego.ro, despre vremurile în care se distrau până în zori, la restaurant, și aveau parte de tot felul de întâmplări memorabile: „„Avem sute de amintiri, mai vesele, mai triste. Una însă îmi vine acum repede în minte. Eram în tren cu regretații Dem Rădulescu, Stela Popescu, Alexandru Arșinel și Jean Constantin, cam pe la un sfârșit de noiembrie. Pe câmp erau câteva sute de ciori. Și Dem Rădulescu exclamă: 'Doamne, câți porumbei!'. La care toți ne uităm pe geam și Jean îi răspunde, cu umoru-i caracteristic: 'Extraordinar și toți sunt albi!'”.

„Jean Constantin avea doar câțiva prieteni cu care serba, iar eu aveam privilegiul să mă număr printre ei. Ne invita la restaurant la Gavroch și ne distram, era minunat! Aveam pe masă vin alb demidulce, îl șampanizam cu apă minerală. Ne invita la un 'șpriț de vară', cum îi plăcea să zică', s-a mai confesat Jean Paler.

Vorbea rar despre viața sa personală. A fost căsătorit de trei ori. A treia soție a actorului, Elena sau Nina, așa cum o alinta Jean Constantin, a iubit un alt actor înainte să fie cucerită de maestrul umorului. Elena era de meserie sufleur și a fost mai întâi soţia actorului Gheorghe Cozorici. „Am jucat la Teatrul Naţional «O scrisoare pierdută » şi Nina mi-a suflat mie în piesă. La sfârşit, am suflat-o eu de tot”, povestea, cu mulți ani în urmă, Jean Constantin. Așa început povestea lor de dragoste, care avea să țină 30 de ani, până la dispariția actorului în anul 2010. „Nina este şi rămâne o doamnă extraordinară, o soţie rară. E frumoasă. N-are ea un ochi, dar e frumoasă!”, povestea marele actor pentru Focus TV din Buzău. Deși a avut trei neveste, actorul nu a lăsat în urmă niciun copil, iar acesta a fost marele său regret. 

La 27 ianuarie 2007, actorul Jean Constantin a crezut că a fost investit drept Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, în cadrul unui ceremonial desfăşurat într-o sală a Muzeului de Istorie a Bucovinei din Suceava. Ceremonia de investitură a fost prezidată de Marele Maestru al Ordinului, Ducele Don Basilio Cali de Rodez. După acesta s-a aflat că, de fapt, Ordinul Cavalerilor de Malta este o altă organizaţie, iar actorul ar fi fost înşelat....

În anii `80, stadioanele erau neîncăpătoare la spectacolele organizate în provincie. Actorii de comedie şi artiştii consacraţi asigurau reţeta garantată de succes la show-urile care se deschideau cu partide de fotbal. Stadionul Ceahlăul din Piatra Neamţ a găzduit în anul 1982 un spectacol cu casa închisă al marilor artişti ai acelor vremuri. Publicul a umplut la refuz arena care nu depăşea în acea perioadă 10.000 de locuri, ca să-i vadă pe Dem Rădulescu, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Ştefan Bănică, Radu Zaharescu, Vasilica Tastaman, Crsitina Stamate, George Mihăiţă, Alexandru Arşinel sau Stela Popescu. Dat fiind locul de desfăşurare al evenimentului, regia show-ului prevedea ca înainte de recitalul propriu-zis, să aibă loc o partidă de fotbal între jucătorii echipei Ceahlăul şi artişti.

„Îmi amintesc că spectacolul a fost într-o zi de luni, cred că luna august era, iar biletele se epuizaseră ca pâinea caldă. Se vede de altfel din fotografii, că lumea stătea şi în picioare, la nivelul gazonului. Erau ani în care românii aveau destul timp liber, nu era o ofertă prea bogată de distacţie, iar numele actorilor atrăgea interesul ca un magnet“, spune Vasile Niţă, fost component al echipei Ceahlăul în anii `70-`80. Înainte de a urca pe scenă, actorii delectau publicul într-un meci de două reprize a câte 20 de minute. Partida era arbitrată la centru de Stela Popescu, ajutată la cele două linii de Vasilica Tastaman şi Rodica Stamate. „De obicei astfel de meciuri se terminau la egalitate, 4-4 ca la teatru cum se spunea, ori cu goluri mai multe 5-5, chiar 6-6. Nu ne dădeam interes foarte mare, îi lăsam şi pe ei să înscrie, vă daţi seama. Unii precum Dan Spătaru sau George Mihăiţă chiar ştiau cu mingea“, îşi aminteşte şi Ioan Mironaş, fost căpian de echipă al nemţenilor. 

„În atacul echipei de artişti erau cei care nu puteau să alerge foarte repede. Aşteptau mingea la pomană, cum se zice, Bibanu` sau Nicu Constantin. În poartă îl puseseră pe Jean Constantin. Îmi aduc aminte că atunci când scăpam singur spre poartă, Jean vorbea cu spectatorii, uita să apere, iar noi ratam ca să nu ia proporţii scorul“, mai spune Niţă. „Erau idoli, acum nu mai ai cu cine să umpli un stadion“. Din echipa artiştilor făceau parte şi cântăreţi apreciaţi ai vremurilor precum Dan Spătaru sau Luigi Ionescu. Jocul de fotbal deschidea apetitul publicului care urmărea apoi, până târziu în noapte recitalurile de pe scenă, se consemna în Adevărul.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro