Mai ales după ce pierd alegerile după numai un mandat, foştii preşedinţi americani se ascund în vilele lor somptuoase, îşi ling rănile şi plănuiesc librăriile prezidenţiale ce le vor construi pe banii publici. În bună tradiţie, foştii nu aleargă după camerele de luat vederi şi păstrează opiniile despre noua administraţie de la Casa Alba pentru plictisitoare discuţii cu familia la cină.
Dar, după cum ne-a obişnuit timp de patru ani, domnul Donald Trump n-a avut răbdare mai mult de o lună şi a apărut repede pe micul ecran şi, bineînţeles, pe prima pagină a ziarelor mondiale. Era de aşteptat ca Trump să nu-şi petreacă anii senectuţii fără să-şi bage nasul în politică. Majoritatea republicanilor îi acceptă întâietatea în partid, iar mişcarea populară ce a lansat-o generează multe voturi pentru candidaţii republicani.
Fără drept de apel, fostul preşedinte este încă figura reprezentativă a republicanilor. Care poate face şi desface. Şi căruia nu-i este frică să-şi facă duşmani, chiar din propriul partid. Jovialul simplu cetăţean a lăsat să se înţeleagă că înţelege că este vioara întâi în cuvântarea epocală de la CPAC, o întâlnire anuală a conservatorilor republicani. După ce l-a criticat aspru pe actualul preşedinte Joe Biden pentru politicile adoptate prin decrete prezidenţiale, duşmănosul fost nu s-a ferit să-i înfiereze cu nume, prenume şi alte date personale pe toţi politicienii republicani care s-au aliat cu democraţii în recenta procedura de suspendare.
Ca de obicei, Donald nu s-a ferit de tonul de mahala care l-a costat atât de mult în alegerile pierdute toamna trecută. Deşi toată lumea aştepta cu sufletul la gură, nenea Trump nu a confirmat că va mai participa la alegeri. A încercat câteva glume, că are umor, cam grosier, dar simpatic, lăsând să se înţeleagă că s-ar putea, că dacă şi parcă. Pe placul mass media, care oricum nu mai au ce comenta aşa că s-au repezit să speculeze ca într-un roman de intrigă politică.
Deşi nu-i stă în caracter să se ferească de controverse, de data aceasta potenţialul viitor candidat a ştiut cum să peroreze şi să-i ţină în şah pe colegii republicani care se feresc făţiş de o fractură reală între pro şi anti Trump. Cu aroganţă şi în stilul grandoman ce-l caracterizează, omul de afaceri transformat în politician a încercat să demonstreze lumii întregi că, de fapt, partidul republican este unit şi mai puternic ca niciodată. Din păcate, acum din civilie, fostul locatar al Casei Albe nu mai este convingător.
Marea cuvântare, în parte sketch de comedie, în parte critică politica, în parte răzbunare nu l-a re-adus pe Donald Trump înapoi în luminile rampei. Şi nu i-a creat nici un avantaj politic. Mulţi republicani îl acuză pe Joe Biden că nu-şi ţine promisiunea de a re-unifica o Americă divizată ideologic. Din poziţia lui de lider de partid de opoziţie, Trump nici măcar nu a încercat. Ba din contră.
Tudor Petruț
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro Dar, după cum ne-a obişnuit timp de patru ani, domnul Donald Trump n-a avut răbdare mai mult de o lună şi a apărut repede pe micul ecran şi, bineînţeles, pe prima pagină a ziarelor mondiale. Era de aşteptat ca Trump să nu-şi petreacă anii senectuţii fără să-şi bage nasul în politică. Majoritatea republicanilor îi acceptă întâietatea în partid, iar mişcarea populară ce a lansat-o generează multe voturi pentru candidaţii republicani.
Fără drept de apel, fostul preşedinte este încă figura reprezentativă a republicanilor. Care poate face şi desface. Şi căruia nu-i este frică să-şi facă duşmani, chiar din propriul partid. Jovialul simplu cetăţean a lăsat să se înţeleagă că înţelege că este vioara întâi în cuvântarea epocală de la CPAC, o întâlnire anuală a conservatorilor republicani. După ce l-a criticat aspru pe actualul preşedinte Joe Biden pentru politicile adoptate prin decrete prezidenţiale, duşmănosul fost nu s-a ferit să-i înfiereze cu nume, prenume şi alte date personale pe toţi politicienii republicani care s-au aliat cu democraţii în recenta procedura de suspendare.
Ca de obicei, Donald nu s-a ferit de tonul de mahala care l-a costat atât de mult în alegerile pierdute toamna trecută. Deşi toată lumea aştepta cu sufletul la gură, nenea Trump nu a confirmat că va mai participa la alegeri. A încercat câteva glume, că are umor, cam grosier, dar simpatic, lăsând să se înţeleagă că s-ar putea, că dacă şi parcă. Pe placul mass media, care oricum nu mai au ce comenta aşa că s-au repezit să speculeze ca într-un roman de intrigă politică.
Deşi nu-i stă în caracter să se ferească de controverse, de data aceasta potenţialul viitor candidat a ştiut cum să peroreze şi să-i ţină în şah pe colegii republicani care se feresc făţiş de o fractură reală între pro şi anti Trump. Cu aroganţă şi în stilul grandoman ce-l caracterizează, omul de afaceri transformat în politician a încercat să demonstreze lumii întregi că, de fapt, partidul republican este unit şi mai puternic ca niciodată. Din păcate, acum din civilie, fostul locatar al Casei Albe nu mai este convingător.
Marea cuvântare, în parte sketch de comedie, în parte critică politica, în parte răzbunare nu l-a re-adus pe Donald Trump înapoi în luminile rampei. Şi nu i-a creat nici un avantaj politic. Mulţi republicani îl acuză pe Joe Biden că nu-şi ţine promisiunea de a re-unifica o Americă divizată ideologic. Din poziţia lui de lider de partid de opoziţie, Trump nici măcar nu a încercat. Ba din contră.
Tudor Petruț