Era o vară sufocantă, chinuită de secetă, inundaţii, epidemii, la fel de sufocantă, ca vremurile în care trăim. Baraca, din tablă ruginită, arată ca un container, din care, pe coşul strâmb, improvizat dintr-o ţeavă furată dintr-un sistem de irigaţii, iese un fum ştrangulat cu miros de mici. Ferestrele înguste sunt acoperite cu afişe electorale, de unde, candidaţii zâmbesc ipocrit, frezaţi şi aranjaţi, către viitorii alegători.

Din depărtare, se aude înfundat, lătratul unui câine, răgetul unui măgar, ţipetele unor copii ce aleargă pe uliţa neasfaltată, înălţând un nor de praf. În interiorul bodegii, aşezaţi pe scaune de plastic, se aflau câţiva clienţi, lâncezind, anesteziaţi, cu chipurile luminate intermitent, de imaginile spălăcite proiectate din ecranul televizorului cu carcasa crăpată, aşezat pe un dulap.

Pe mesele înnegrite, se zăreau înşirate pahare slinoase, în care pluteau lichide incolore, cu miros înţepător de spirt. Fumul de ţigări ieftine, împrăştiind un miros greu, de catran, plutea în valuri străvezii, suflat din plămânii celor prezenţi. Imaginea televizorului se distingea cu greu, prin ecranul acoperit de o mâzgă maronie, iar sunetul răsuna din difuzoare, vibrând cu un zgomot metalic, distorsionat.

Cu faţa acoperită de o mască chirurgicală, alunecându-i de pe nas, prim-ministrul ţinea o conferinţă de presă, în care vorbea despre o nouă alianţă electorală, pentru apropiatele alegeri locale:

„Indiferent ce se va întâmpla, trebuie să mergem spre fiecare român, să le arătăm visul nostru. Indiferent cum vor fi alegerile, trebuie să le câștigăm!...”

Discursul îi trezi brusc din amorţire pe cei prezenţi în cârciuma satului, uitat de lume. Din locul aflat chiar în dreptul ecranului, un bărbat cu faţa ridată şi palidă, decorată cu o barbă deasă, se ridică bucuros, strigând printre mustăţile îngălbenite de tutun:

- Bravooo!... Uraaa!… Trăiască! Apoi, privi triumfător către tovarăşii săi, care tresăriră speriaţi.
- Cine să trăiască?, se auzi un glas răguşit, din apropiere. Era să mă omori în sperietură, nebunule! Cine să trăiască?, îşi repetă acesta întrebarea, privindu-l cu o figură nedumerită.
- Eşti surd, nu auzi la televizor?, îi răspunse cu superioritate, colegul de cârciumă, ridicat în picioare. El ne dă la toţi!... Unde mai găseşti, tu, aşa om, aşa caracter, o aşa prestanţă, aşa cinste şi corectitudine? Dacă nu ţi-ar da el, de unde ai mai lua tu bani să duci paharul la gură, să mănânci un parizer bun, să fumezi o ţigară? Spune, de unde?
- Băi beţivule, ce, el îţi dă ţie bani să tragi la măsea? Domnu' primar e ăla care te-a trecut pe lista de ajutoare sociale. Ce faci tu pentru banii ăştia? Nimic!... se băgă în vorbă un moş cocoşat, cu faţa acoperită de o şapcă roşie, cu cozorocul pătat.
- Da' tu ce faci acu' băi, boşorogule? Faci cu noi lecţii politice, comunistule? Te caută moartea pe-acasă şi tu o cauţi p-aici... Dacă-ţi trag una în basca aia, mori fără lumânare! Nici ambulanţa nu mai are ce-ţi face, că, până ajunge la noi, trece vara...
- Aşa vorbeşti bă, cu un om bătrân, care ar putea să-ţi fie tată, chiar şi mamă la nevoie?, spuse un individ gras, îndesat într-o cămaşă uzată, cu manşetele slinoase.
- Tu ce vrei bă?, se auzi din nou vocea. Îi iei apărarea moşului, pentru că-ţi dă bani cu împrumut şi ţie şi neveste-ti. Ţie îţi dă şi de băut, da' neveste-ti ce-i mai dă... rânji apoi cu subînţeles, către adunarea ameţită de băutură. Se auzi un hohot de râs, acoperit brusc de zgomotul aplauzelor, ţâşnite din difuzoarele televizorului. Pentru câteva secunde, privirile tuturor se lipiră, ca nişte ventuze, de ecranul afumat.

„... Am schimbat radical soarta României. Realizările nu ar fi fost posibile, fără parteneriatul puternic cu preşedintele!...”, răsună vocea unei femei.

Omul cu cămaşa uzată, ignorând televizorul, se ridică clătinându-se, încleştându-şi pumnii, pregătit să-şi atace rivalul, care, speriat, fugii, ascunzându-se după tejgheaua de lemn, a barului. Uşa bodegii se deschise brusc, cu un scârţâit ascuţit, şi în cadrul ei, apăru un bărbat gras, gâfâind transpirat, sufocat de masca chirurgicală.

- Ce faci domn’ primar, nu te uiţi şi matale la televizor? Vezi ce femei frumoase avem la Bucureşti, strigă, din spatele cârciumarului, bărbatul cu faţa ridată, acoperită de o barbă deasă.
- Bă’, au venit apele peste noi, se agită, gesticulând, primarul. S-a inundat satul, mergeţi imediat să daţi şi voi o mână de ajutor, puturoşilor! De câte ori v-am zis că nu mai aveţi voie să beţi aici? Şi ce e cu mirosul ăsta de spirt medicinal, de zici că sunt în spital?
- Păi, suntem în spital. Noi suntem bolnavi, avem „coroana”, şi acum, ne tratăm cu spirt. De ce nu chemi, domn’ primar, armata, jandarmii, pompierii, ambulanţa, elicopterele, submarinele, extratereştrii, să muncească ei?, se auzi un glas, din semiîntunericul afumat al bodegii.
- Hai, domn' primar, mai bine s-o lăsăm aşa, că până ajung soldaţii aici, se scurge toată apa, vine alta, trece şi vara, completă moşul cocoşat.
- Elicoptere aveţi voi în cap, poate şi submarine, că sunteţi băgaţi până peste gât în băutură, răspunse sec, primarul, privindu-i încruntat. Marş afară! Nu mai vedeţi un ban din ajutorul social, dacă nu ieşiţi la treabă!
- Nu se poate, acum vorbeşte prim-ministru’, nu vezi? După asta, cine ştie ce mai urmează?...
- Bă, eu am venit să vă scot afară, că se inundă satul şi muriţi aici, înecaţi ca şobolanii! Suntem, vai mama noastră, săraci şi izolaţi de tot şi de toate! Nici mâncare n-o să mai aveţi!
- Dacă avem de băut, ce ne mai trebuie mâncare, se auziră vocile, în cor.
- Cu epidemia asta, s-a terminat până şi spirtul din trusa de prim ajutor, de la primărie, băi proştilor, să vă văd ce mai beţi.
- Să ştii că, dacă te porţi aşa urât cu noi, nu mai pupi tu la primărie. Ne-ai promis atunci, la alegeri, o grămadă de lucruri, şi nu te-ai ţinut de cuvânt. Ai zis că ne dai... şi ce ne-ai mai dat... Acum, lasă-ne în pace! Nu!... Organizaţia noastră de partid, nu mai vrea să asculte ordinele tale, vrem să fim liberi. Jos primarul dictator!, răsunară, din nou, strigăte şi aplauze.

Un zgomot asurzitor, ca un început de apocalipsă, scutură, din toate încheieturile, baraca din metal, ameninţând să o zboare, din locul ei. Se repeziră cu toţii, către geamurile murdare, privind înspăimântaţi afară, printre afişele electorale. În depărtare, se zări conturul unui elicopter militar. Uşa cârciumii fu izbită cu putere, şi, în interior, îşi făcu apariţia un bărbat, îmbrăcat într-o cămasă albastră, cu ochelari de soare şi faţa acoperită de o mască chirurgicală.

Imediat, intrară, încadrându-l la dreapta şi la stânga, două matahale, în costume negre, cu feţele acoperite de măşti. Agitaţia şi zgomotele se potoliră ca prin farmec, iar cei prezenţi rămaseră încremeniţi, ca într-o fotografie de grup, privind speriaţi la bărbatul înalt, apărut, de nicăieri, în bodega lor. O voce sacadată, robotică, sparse tăcerea alcoolizată.

Primarul încremenise, cu ochii holbaţi.

„Fosta guvernare, incompetentă, iresponsabilă şi coruptă, e vinovată de situaţia actuală a ţării.... Dragi români, mergeţi la vot!...”

- Domnule preşedinte, spuse, în şoaptă, unul dintre însoţitori. Am terminat conferinţa de presă... Acum, suntem într-un sat inundat, din sudul ţării. Din cauza vremii nefavorabile, comandantul elicopterului a trebuit să aterizeze de urgenţă. Omul cu cămaşă albastră, îşi întoarse robotic faţa mascată, către bărbatul în costum negru.

- Domn’ primar, se auzi vocea tremurată a unui om ascuns sub o masă, suntem salvaţi, au venit extratereştrii să ne-ajute!

Marius Concita
august, 2020

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro