Personaj complex şi controversat, pendulând între „Regele Playboy” şi „Voievod al culturii”, cum a fost supranumit, Carol al II-lea a primit prenumele în onoarea ilustrului său unchi, Regele Carol I, preluând de la acesta doar pasiunea pentru uniforma militară. Dar, spre deosebire de acesta, prinţ german prin naştere şi educaţie, sângele lui Carol al II-lea fost mult mai fierbinte, confirmând parcă şi faptul că a fost primul rege român născut chiar în România şi botezat în tradiţia ortodoxă. „Ăsta e român get-beget. Fumează, bea şi joacă cărţi”, avea să spună, mai târziu, însuşi Carol I despre nărăvaşul lui nepot. Incontestabil, lui Carol i-au plăcut mult femeile. Ba chiar, a renunțat de două ori la calitatea sa de Prinț Moștenitor din pricini de iubire. Prima oară, când a încheiat o căsătorie morganatică - nerecunoscută și anulată de Casa Regală - cu Ioana Zizi Lambrino și a doua oară când a fugit în Franța cu Elena Lupescu. Cu Zizi Lambrino, a avut chiar și un copil, Mircea Lambrino. Dar, se pare, nu a fost singura astfel de progenitură fără apartenență la linia dinastică. În timp, a fost lansată ipoteza că și Constantin Bălăceanu-Stolnici ar fi reprezentat un astfel de caz controversat, rezultat în urma unei posibile relații cu mama acestuia, Ștefania Riegler-Bălăceanu.

Nu a fost singurul astfel de caz. La puţină vreme după intrarea României în Primul Război Mondial, în paralel cu idila întreținută cu Ella Filitti, prima sa iubită, alintată „Păsărica”, Carol se împrieteneşte cu Maria Martini, o elevă de liceu ce locuia în apropierea Palatului Cotroceni. Dintr-o dragoste nevinovată, s-ar părea că se naşte o fetiţă, care a fost plasată discret într-un orfelinat. Lucrurile deja se complică. „Păsărica” Ella nu a fost şi născătoare de „rod regal”, aşa cum avea să fie Maria Martini, o jună cu care Prinţul a întreţinut relaţii intime încă din vremea când aceasta era elevă la Azilul „Elena Doamna”. Mai multe documente, mărturii şi cărţi ale unor istorici arată că din această relaţie s-a născut, în 1918 sau 1919, un copil. Aici, părerile sunt împărţite, unele surse afirmând că ar fi fost vorba de o fetiţă, altele, ceva mai credibile, susţinând că ar fi venit pe lume un băiat. Un băiat - primul născut, de fapt, al lui Carol al II-lea - pe care acesta ar fi vrut să-l boteze Cezar, dar care, la insistenţele tinerei mame, a fost numit Silviu. Numele lui apare în unele documente și arată că nu era deloc o ficțiune. Istoria acestuia a rămas învăluită în mister, cunoscându-se doar faptul că familia regală a căsătorit-o urgent pe Maria Martini cu un şef de gară din Ardeal, Leonescu pe numele lui. Cei doi Leoneşti au semnat, la 18 octombrie 1921, şi un document prin care se angajau să păstreze secretul celor întâmplate, Maria returnând şi toată corespondenţa pe care o avusese cu Prinţul Carol. Fireşte, totul în schimbul unei consistente sume de bani.

Alte surse sunt mai tranșante cu privire la natura reală a relației dintre Carol și această femeie. Fusese o stratagemă prin care Prințului să i se distragă atenția de la tânăra Lambrino! Ca să îl țină ocupat, i se aranjează o întâlnire „accidentală” cu Maria Martini, în Transilvania, o elevă de la „Elena Doamna”, cu care Carol avusese deja o relație înainte de a o cunoaște pe Zizi. Maria a fost, practic, plătită ca să îi abată gândul de la Zizi. Carol se consolează ceva vreme în brațele ei. Când Maria dă semne că este gravidă, femeia este îndepărtată de Carol. I se găsește un soț (un domn care ajunsese în pușcărie pentru falsificarea de cecuri și căruia i se anulează pedeapsa). Ca dar de nuntă, Maria primește bani destui pentru a avea un trai îndestulat și pentru a sta cât mai departe de Carol.

Aproape imediat după intensa şi complicata poveste de dragoste cu Zizi Lambrino, Carol s-a amorezat de o tânără aspirantă la gloria scenei, originară din Piatra Neamţ, Mirella Marcovici. O frumuseţe cu trăsături de indiancă, moldoveanca, practic, i-a fost băgată în pat Prinţului, în speranţa că astfel o va uita mai curând pe Zizi. Iar Carol nu a dezămăgit, aprinzându-se năvalnic după tânăra ce urma cursuri la Conservator. Totuşi, între timp, presat de obligaţiile ce reveneau unui prinţ moştenitor, Carol s-a căsătorit cu Principesa Elena a Greciei, la 10 martie 1921. În data de 25 octombrie a aceluiaşi an se năştea viitorul Rege Mihai I, singurul urmaş recunoscut oficial al năvalnicului său părinte. Căsătoria celor doi a durat, oficial, până în 1928, deşi vieţile lor au devenit mult mai rapid paralele. Dar Carol n-a abandonat-o prea curând pe atrăgătoarea Marcovici, ajunsă între timp artistă pe scenele pariziene. Şi astfel se ajunge la ziua de 12 februarie 1923, când – susțin unii - Mirella îl aduce pe lume pe Mirel, alt prezumtiv fiu al Regelui Carol al II-lea. Fireşte, nici acesta nu a beneficiat de recunoaşterea oficială a paternităţii regale.

O altă aventură de tinerețe a Principelui Carol s-a petrecut în Transilvania. După ce în data de 1 mai 1919 a abdicat de la succesiunea dinastică şi a dezertat din armată pentru a fugi în Odesa pentru a se căsători cu iubita sa, Zizi Lambrino, Principele Carol a fost adus în ţară de către familia sa şi drept pedeapsă, Regele Ferdinand i-a stabilit pentru câteva luni domiciliul forţat la Bistriţa. Cu această ocazie, la data de 13 noiembrie 1919 se instalează în noua garnizoană din oraş Regimentul de Vânători de Munte, al cărui comandant era. Se pare că perioada în care a stat Principele Carol la Bistriţa nu a rămas fără repercusiuni: potrivit bârfelor care au circulat ani buni în oraş, viitorul Rege al României a lăsat un fiu nelegitim și pe meleagurile bistriţene. Unul despre a cărui identitate se ştie, pentru că multă lume vorbeşte că ar mai fi şi alţi urmaşi prin alte zone ale judeţului. Cel despre care vorbea întreg oraşul este Constantin Sabie, personaj marcant al Bistriţei postbelice şi care până în la decesul său în 1998 a ocupat funcţii importante în viaţa publică a oraşului. Majoritatea bistriţenilor care au avut contact cu lumea bună a oraşului din perioada postbelică cunosc bârfa. Istorici, arhivişti, militari sau directori au auzit despre secretul descendenţei sale, dar discuţiile se purtau doar pe la colţuri deoarece nu existau dovezi palpabile în afara asemănării izbitoare dintre cei doi. Titel Sabie, cum a fost cunoscut în oraş presupusul fiu al Regelui, s-a născut în 1920, iar mama sa Elena, fostă Marcheş, era căsătorită cu Ioan Sabie, pe atunci preşedintele Tribunelului din Bistriţa, figură proeminentă a Bistriţei interbelice.

S-a vorbit mult pe la colțuri și despre posibila relație de filiație dintre Carol al II-lea și academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici (legătură negată oficial de acesta, deși unii amici susțin că în discuțiile private ar fi afirmat, nu o dată, mai mult sau mai puțin voalat contrariul!). Totuși, dincolo de speculațiile făcute cu jumătate de gură sub protecția anonimatului de către diverse personaje, Șerban Milcoveanu este cel care, într-un interviu, a făcut afirmația răspicat:

„-(...)Tatăl lui Constantin nu este Bălăceanu-Stolnici. Tatăl lui biologic este Regele Carol al II-lea.
-De unde ştiţi?
-Ştiu de la părinţii mei, că vorbea lumea. Carol al II-lea ar fi lăsat-o însărcinată pe mama lui şi ar fi uitat de ea. Carol al II-lea a făcut foarte multe fărădelegi.
-În ce relaţii erau părinţii dumneavoastră cu familia Bălăceanu?
-Erau din Slatina cu toţii. Bălăceanu avea moşie în nordul judeţului, iar tatăl meu avea în comuna Milcov, lângă Slatina. Eu am fost la un consult cu Constantin Bălăceanu-Stolnici. Era după 1970. El mă ducea cu maşina lui. Aveam clientelă: el era neurolog, iar eu, internist. Mergeam la un bolnav împreună. În maşină, am spus că toate nenorocirile României provin de la Regele Carol al II-lea. Toate, una după alta. Domnule, ştii ce-a făcut? A oprit maşina şi mi-a spus: <<-Dacă mai repeţi, te dau jos!>>. Deci, el ştie de Carol al II-lea. Dovadă că, tot timpul, el, la televiziune, i-a adus elogii lui Carol al II-lea.

Pe marginea acestor dezvăluiri, Constantin Bălăceanu-Stolnici a declarat apoi presei: „Şerban Milcoveanu era un doctor foarte bun, foarte mare, un bun specialist în istoria medicinii, dar le avea pe ale lui şi vă rog să nu-l luaţi în serios vizavi de aceste afirmaţii. Milcoveanu avea fanteziile lui  şi aşa mai departe. Presupusa relaţie dintre Carol al II-lea şi mama a fost o bârfă care a circulat, într-adevăr, dar care nu are niciun sâmbure de adevăr”. Deşi a părut vizibil iritat pentru că jurnaliștii au abordat acest subiect, aceștia l-au mai întrebat pe academician dacă, pornind de la bârfele care au existat la acea vreme şi pe care le-a auzit şi el, a avut curiozitatea să întrebe pe cineva din familie cât este adevăr şi cât este minciună. Răspunsul a fost parcă tras la indigo după cel pe care Constantin Bălăceanu-Stolnici i l-a dat şi doctorului Şerban Milcoveanu: „Domnule, cum îţi permiţi? Dacă nu încetezi cu astfel de întrebări să ştii că îţi închid telefonul”. Şi l-a închis. (www.universulargesean.ro)

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro