IX.

Orice crimă, pusă în cadrul corect al referințelor, se arată absurdă sau justificată. Odioasă, dar argumentată. Smîrcedă însă rațională. Dar cum să execuți un intelectual din stratosfera rarefiată a fîșiei dintre lumi doar pentru că exprimă demonstrații pe care nu le poți înțelege sau, și mai penibil, le pricepi dar nu ești de acord cu rezoluția, și să lași neatinse brutele care-și execută propriii copii, dau foc la case și păduri, otrăvesc ape și fraudează milioane de oameni? Este o confruntare dintre bine și rău? Este păstrarea puterii cu comoditatea lipsei de împotrivire? Este direct lucrarea Diavolului?
Vorbiți retoric sau chiar așteptați o explicație de la mine?

De ce-mi spuneți toate astea?
Nu-i obvios? Am fost parte a tuturor etapelor. Sunt ultimul martor al acelor întîmplări și poziționare de caractere la prima mînă. Sunt oameni care-au murit, care nu mai există. Nici mărturii despre ei nu s-au păstrat. Nu interpretări. Oameni a căror importanță era imposibil de prevăzut atunci, în orbirea nebuniei în care eram duși fără embarras de choix. Cine are acuitatea asta de-a prevedea ce va fi cu adevărat însemnat? Colonelul, poate, întrevăzuse cu inumană precizie. Asta e partea care acoperă gloria patriei, cum ar veni. Ce oameni am născut, dezvoltat și, pînă la urmă, distrus. Un adevărat proces al comunismului de-aici ar trebui să înceapă. Sau să culmineze. La nivel individual, dl colonel m-a învrednicit să vă caut și să vă transpun toate aceste dosare.

Tovarășe maior, v-am adus lista suspecților care trebe să-i supraveghem la sînge.
Suferă de ceva?
Ha, ha! De patriotism hepatic.
Dă-o-ncoa’!
Maiorul luă plicul întins cu o mînă tremurînd de emoție, scoase un cuțit cu buton din buzunarul de la piept, desprinse cu metodologie practicată sigiliul roșu, scoase foaia împăturită, o depuse ca pe un gîndac prețios pe spinarea biroului, o despături cu dosul palmei, își îngustă privirea ca la oftalmolog și rosti:

Prințul absolut al acestei lumi temporare. Diavolul în diferite forme geometrice și lenjerie intimă și performanță politică.

***

Ce te holbezi moșnege? Ți s-a făcut de niște dupace?
Frumoasa limbă română, la fel de veselă, la fel de tristă! Sunt uluit că dupac n-a ieșit din uz, după atîtea zeci de ani democratici…
Vezi să nu ieși matale din uz!

Mi-au confiscat celularul, ca să-l verifice de viruși. Au îndepărtat clanța interioară, ca să nu pot deschide ușa. Zăbrelele de la ferestre sunt zdravene. Nici nu-mi trece prin cap să-ncerc. E cît se poate de adevărat, nici n-am unde să mă duc. Viața orașului pare groaznică după delimitarea grădinii, relația se află într-o stare care-mi îngheață sîngele- n vine. Cîte o sirenă stridentă, amplificată pînă la durere, latră îndepărtarea de după gard la intervale neregulate. Toți ai mei au murit, despre cei cîțiva prieteni rămași în peisaj nu am nici o știre folositoare. Unde să mă aventurez?